Praf

Marea curăţenie de sfârşit de an universitar. Nu că s-ar termina exact acum, ci după încă vreo două săptămâni de practică, dar prefer să iau lucrurile din timp. Oricum, cursurile s-au terminat, sesiunea de examene s-a încheiat şi ea, proiectele de diplomă s-au susţinut şi azi, observând cât de pustie este universitatea, m-a încercat un puternic sentiment de inutilitate.

Eu şi muncitorii… Majoritatea cadrelor didactice sunt ori la plajă, ori prin alte destinaţii estivale. Până şi colegii cu care îmi beam cafeaua zi de zi, atât sâmbăta, cât şi duminica, precum şi în vacanţe au dispărut din peisaj. Şi atunci ce naiba mai caut la muncă ? Caut…să-mi vină cheful să mă apuc de proiectele personale. Numai că acest chef se lasă aşteptat. Şi când cheful nu vine, mă apuc de munci sisifice, în speranţa că mă va apuca lehamitea şi mă voi canaliza spre ceea ce mă interesează cu adevărat. Uite aşa m-am apucat de golit cămăruţa în care am punctul de lucru. Două birouri, două dulapuri, cutii şi cutiuţe. Şi mult praf…Uneori rămâi uimit de cât praf se poate cumula într-o cameră. Până şi între coperţile cărţilor…Deja m-a apucat disperarea când praful a început să se împrăştie în toate direcţiile dar am strâns din dinţi şi mi-am continuat cu migală activitatea. De asemenea, am rămas uluit observând câte lucruri se pot strânge pe 2 metri pătraţi. Am golit tot biroul şi i-am împrăştiat conţinutul în sala de curs. Am mai rămas doar cu o masă liberă unde, în regim de avarie, să-mi continui proiectele personale.

Praful mi-a invadat şi ultima alveolă a plămânilor. În ochi parcă aş avea nisip. Simt praful scrâşnind ascuţit printre dinţi şi dungi colorate mi s-au imprimat pe faţă, amestecate cu transpiraţie. Hainele mi-au devenit alburii.

Iar muncitorii, imperturbabili, aruncă molozul de la etajele superioare ale noii construcţii.

Nu m-aş fi apucat de curăţenia aceasta dacă femeile de serviciu nu ar fi insistat să spele mocheta din birou. Mochetă care poate fi scoasă numai dacă goleşti incinta. Şi dacă tot le-a apucat hărnicia înainte de vacanţă, vrând-nevrând a trebuit să mă apuc şi eu de debarasat biroul. Şi dacă tot m-am apucat de treaba aceasta, măcar să-mi asigur meniul complet. Sper ca totuşi, până în toamnă, când va începe anul universitar, să nu se mai strângă atâta praf.

Cam asta este. Azi mă dotez cu periuţă şi mâine iau toate cărţile şi dosarele la desprăfuit. Astfel, în două-trei zile poate să-mi vină şi mie cheful pentru problemele cu adevărat importante ce trebuiesc rezolvate până în octombrie.

Emoţii

Am mai livrat o serie de ingineri. Unii chiar pe merit. De ceilalţi, nu mai zic nimic. Important este faptul ca toţi cei îndrumaţi de mine la proiectul de diplomă s-au descurcat onorabil. Am pierdut câteva săptămâni pentru a-i pregăti cum se cuvine şi într-un final mă consider mulţumit de prestaţia lor în faţa comisiei de examinare. Am uitat nopţile nedormite în care făceam corecturile pe text, nervii când observam că indicaţiile nu-mi sunt respectate, pelerinajul studenţilor zi de zi pe la uşa biroului meu, decepţiile când observam că linia directoare indicată sărea de pe făgaşul ei firesc, confesiunile studenţilor în momentele lor de prăbuşire.

A trecut o oră de când, neoficial, studenţii îndrumaţi de mine sunt ingineri şi eu tot în transă mă aflu. M-am conectat prea mult la emoţiile şi frământările lor şi continui să lâncezesc, asemeni unui drogat sub influenţa substanţelor halucinogene. Se poate să fie vorba de o simpatie mentală sau energetică, care mă ţine în contact cu starea lor de spirit. Probabil că toată această stare de disconfort va dispare în momentul când, oficial, vor fi declaraţi ingineri. Iar asta se va întâmpla peste 5-6 ore, atunci când şi ultimul mohican va ieşi din sala de susţinere.

Este inexplicabilă starea aceasta de ataşament pe ultima sută de metri. Până nu demult, nu aveam o părere bună faţă de această serie de studenţi. Comozi, şmecheraşi, cu un nivel de cultură tehnică înfiorător de scăzut, rupţi complet de mediul academic şi de noţiunea de cumulare şi învăţare a informaţiilor necesare domeniului profesional pentru care se pregătesc. Au fost suficiente 2-3 săptămâni de muncă cot la cot cu ei, în pregătirea proiectului de diplomă, pentru a-mi schimba radical optica personală asupra lor.

A fost mai mult decât o relaţie strict profesională între noi. Pe parcursul pregătirii, deşi am luptat asiduu să nu mă ataşez şi emoţional, până la urmă am cedat. Iar fluxul emoţional a plecat de la ei spre mine, reuşind să mă determine să-i îndrăgesc. Buni, răi, mai mult sau mai puţin capabili şi pregătiţi profesional, până la urmă toţi mi-au trecut prin mână, lăsându-se modelaţi după cum mi-am dorit eu.

Între două corecturi de creion, am aflat poveştile vieţii lor, bucuriile şi dezamăgirile, problemele şi oportunităţile, aspiraţiile şi planurile de viitor. Toţi sunt tineri cu probleme. Probleme de viaţă sau probleme de sănătate. Unele chiar grave. Şi totuşi, au reuşit să finalizeze o facultate. Unii mai greu, alţii mai uşor. Şi atunci încep să le dau credit celor care, deşi nu par a se ţine de treabă pe timpul facultăţii, au nevoie de această diplomă.

V-aţi câştigat corect această diplomă. Felicitări şi numai succese în viitor.

Crucea

Nu este greu sa fi „barbat”. Sa nu ai alte preocupari decat sexul, mancarea si nevoile proprii. Sa-ti transformi partenera intr-o sclava, sa-i arunci injurii si sa o plesnesti ori de cate ori nu reactioneaza prompt la comanda. Forta fizica si violenta raman in continuare criteriile imbatabile de selectie a vietii. Ce este bizar in acest context, este faptul ca antipozii se atrag de fiecare data. Femei de o calitate umana superioara cad prada „barbatilor”. E vorba poate de autovictimizare, o trasatura caracteristica femeilor de-a lungul timpului, sau poate doar de un subconstient activ care realizeaza automat selectia naturala prin oferirea acelor urmasi care pot rezista vicisitudinilor vietii.

De cele mai multe ori raman uimit cand observ femei deosebite care primesc scatoalce de la „barbatii” lor, ori injurii, si ele isi pleaca privirea in pamant acceptand, strangand in brate cu tristete fructul iubirii. Privind la acesti copii (minunati, de altfel) imi dau seama de motivatie…

Am fost si eu „barbat” pentru o noapte. Parca diavolul mi-a luat mintile. Am baut pana tarziu intr-un bar discret din Bucuresti. Ne cunosteam de la mare, ne-am placut si am decis sa ne mai intalnim. In trecerea mea prin Bucuresti nici nu ma gandeam ca as putea ajunge in patul ei. Probabil ca absitenta si aburii alcoolului mi-au blocat mintea pe o singura comanda: sex. Ca si femeie, arata excelent …numai un bolnav mintal nu si-ar fi dorit sa o aiba. Undeva spre miezul noptii, am condus-o spre casa. Inca lucid, cu tot alcoolul care mustea in mine, am preferat sa ma despart de ea in fata blocului unde locuia. Mi-a oferit insa o cafea si din acel moment, masculinitatea din mine a castigat in fata principiilor. Am continuat sa bem bere dupa bere in apartament. Ne-am harjonit si ne-am tavalit pe canapele. Bucati de trup ce se dezveleau in timpul harjonelii nu faceau decat sa-mi trezeasca pofte cu atata intensitate de ma dureau. Nu am mai rezistat ispitei si i-am cerut sex.

- Nu, te rog…

Am insistat, am implorat…simteam ca explodez.

- Abia te mai tii pe picioare…chiar vrei sa nu-ti mai amintesti nimic?

- Nu conteaza…te vreau…acum, si am prins-o de incheietura mainii cu putere.

M-a privit lung, oarecum deceptionata. Nu stiu ce a gandit. La cat de ametit eram putea sa ma dea afara din casa fara probleme. Inalta, sportiva, clienta a salilor de forta, cu un trup perfect, ireal aproape…o palma daca imi dadea si ma intindea pe parchet. Si totusi…a cedat…Am posedat-o animalic…fiasco total. Alcoolul din mine ma dereglase complet. Am cazut pe spate, rusinat si mi-am cerut iertare. S-a aplecat peste mine, strangandu-si cearsaful in jurul pieptului incins si m-a privit cu un rictus amar.

- Nu-ti face probleme…ai obtinut doar ce ti-ai dorit.

- Nu asa trebuia sa se intample, am ingaimat.

- Stai linistit…esti un om bun…altfel nu s-ar fi intamplat.

Mi s-a rupt filmul…A doua zi m-am trezit in jurul pranzului cu o durere cumplita de cap. Apartamentul era gol…un biletel cu o cheie deasupra ma asteptau pe noptiera. „Inchide usa cand pleci…lasa cheia in cutia postala”.

Imi oferea o lectie de viata ravasitoare si dureroasa. Duc aceasta cruce cu mine zi de zi. Nu am cautat niciodata sa ma disculp. Nu m-am impacat niciodata cu mine si cu actiunile de atunci. M-am comportat ca un…”barbat”.

Din acel moment optica mea asupra femeilor in general si a sexului in particular, s-a schimbat total. Nu-mi ramane decat sa multumesc celei care mi-a deschis ochii. Fericire oriunde te-ai afla…

Salbaticiunea

Vara de vara, obisnuiam sa fug o luna-doua undeva la poalele muntilor, intr-un satuc uitat de Dumnezeu si de autoritati, de o frumusete bruta, nealterata, salbatica, impresionanta. Obositi, plouati si poluati de atat oras, stresati de vacarmul industrializarii si confortul urban, ne intindeam pe rogojinile din paie cu o satisfactie greu de mascat: frati, veri, nepoti, unchi si matusi. Oaza de refacere a clanului…Ne inhamam la munca fizica specifica taranului cu bucurie. Sudoarea ce ni se scurgea de pe fruntile incinse de la soarele torid al verii ne incarca psihicul cu energie benefica.

Dupa o zi plina, undeva spre miezul noptii, cufundat intre vis si realitate, am auzit parchetul scartaind si usa camerei mele s-a deschis usor. I-am zarit silueta, acoperita cu o rochie alba de noapte apropiindu-se de patul meu. Am ramas nemiscat, nestiind cum sa reactionez. S-a lungit langa mine si a inceput sa ma mangaie pe piept. Am reusit sa mormai ceva insipid. I-am luat mana si am indepartat-o. M-a prins de incheietura si mi-a bagat palma pe sub rochia ei, fixand-o deasupra sanilor. Mi-am retras mana rapid si m-am ridicat in capul oaselor.

- Ce faci?

- Ce crezi ca fac?

- Nu stiu, explica-mi.

- Te vreau.

- Nu se poate.

Cu o miscare brusca si-a scos camasa de pe ea si a aruncat-o in mijlocul camerei. Sanii mari mi-au cazut greoi pe umar. In genunchi, pe marginea patului, cu mainile in poala, ma privea prin obscuritatea camerei cu niste ochi ireal de sclipitori.

- Potoleste-te…nu se poate, am incercat sa ripostez.

Se pare insa ca orice refuz din partea mea o intaratau si mai mult. A inceput sa ma muste pe unde nimerea. De gat, de urechi, de buze, de piept. Am incercat sa ma rasucesc si sa scap de greutatea ei. S-a lasat sa alunece intr-o parte si mi-a sucit mana la spate. S-a lipit de spatele meu si a inceput sa se impinga in mine. Ii simteam sanii fierbinti intarindu-se si arzandu-mi omoplatii. Si-a petrecut mana peste soldul meu si mi-a strans organul in palma.

- Iubeste-ma.

- Nu-ti dai seama ce faci? i-am raspuns brutal.

- Stiu foarte bine ce fac, mi-a raspuns surescitata, apoi m-a prins din nou de incheietura mainii si, cu o agilitate surprinzatoare, s-a rasucit si s-a asezat cu fesele pe pieptul meu. S-a intins cate era de lunga peste mine incercand sa-mi apuce sexul cu buzele. Sexul ei, tare si puternic umezit imi apasa pieptul, aruncandu-ma in pragul dementei. Am imbrancit-o din nou, am apucat-o de umar si am intors-o cu fata catre mine.

- Nu !

Brusc, s-a oprit din retragere, si a inceput sa se legene inainte si inapoi, cu o bizara pendulare a fundului. La fel de brusc a tasnit asupra mea si m-a lipit din nou de pat, pe spate. A inceput sa ma linga pe piept cu o limba ascutita si aspra.

- Te rog, ia-ma.

I-am prins capul intre palme si i-am privit ochii scaparatori. Avea o privire…ar fi fost in stare sa ma devoreze. Am privit-o sever si hotarat.

- Inceteaza.

- Nemernicule…te omor, a tipat dupa care a tabarat pe mine izbindu-ma cu pumnii.

Si-a incolacit palmele in jurul gatului meu si a inceput sa stranga cu putere. Pana sa apuc sa o prind de incheieturile mainilor, fata mi-a luat foc de la loviturile brutale si gatul a inceput sa-mi pulseze violent. I-am rasucit mainile la spate si am ingenunchiat-o. A inceput sa planga animalic, cu sughituri. I-am prins ambele incheieturi cu o singura mana si cu cealalta mi-a sters fata de sange.

- Te-ai potolit?

- Iesi sau te omor, mi-a zis cu ura printre dinti, dupa care si-a ingropat capul in claia de par.

Imediat m-am mutat in bucataria de vara. M-am incuiat pe dinauntru si am sprijinit la capul patului o bata de oier. Am ascuns toate cutitele din bucatarie. Reactiile ei reusisera sa ma sperie iar ultima amenintare m-a tinut treaz pana in zori.

Metamorfoza

Am fost colegi…de facultate, apoi de serviciu. In facultate era retrasa, antisociala, oarecum “salbatica”. Spunea verde in fata ce avea de spus si nu tinea cont de “gura lumii”. Copilaroasa, naiva, neexperimentata in ale vietii…Era inabordabila, irascibila si avea ticurile ei comportamentale. Idei fixe, preconcepute. Nu era o frumusete voluptoasa dar avea un corp de invidiat. Atragea…Am “remarcat-o” la munca, in timpul orelor de dupa program cand, aplecati umar langa umar peste cate un plan de executie, incercam sa gasim solutii. Avea un miros specific de parfum, amestecat cu miros de “animal” tanar.

Fara sa fac ceva in acest sens, diverse persoane au o predilectie in a-mi face confesiuni. Confesiuni care “mor” in mine. Asa am aflat ca isi dorea cu ardoare sa-si inceapa viata sexuala. Pe cat de mult isi dorea, pe atat de mult ii era frica. Nu stia cum sa se comporte, cum sa “atraga”, cum sa-si exteriorizeze dorinta. Era complet pe dinafara in ceea ce priveste comportamentul unei femei care isi cauta un partener. Sigur, mai in gluma, mai in serios i-am povestit (din sumara mea experienta) cum ar trebuie sa se comporte o femeie care isi cauta un barbat. Am ramas stupefiat cand am observat cat de repede a inceput sa puna in practica “povetele” mele. Si isi punea atat de bine in evidenta feminitatea… Renuntase la hainele impersonale, lalai si incepuse sa vina imbracata sexy. Incepuse sa se fardeze, sa se rimeleze si sa-si puna in evidenta buzele fine. A renuntat la podoaba capilara fara forma, ravasita. S-a tuns scurt si si-a vopsit parul. Purta numai haine mulate si fuste scurte. Incepuse sa comunice altfel cu colegii, sa flirteze, sa “provoace”. Colega mea incepea incetul cu incetul sa devina…femeie. Lucru sesizat si de masculii de la munca. Priveam fascinat aceasta metamorfoza, la modul cum o Cenusareasa se transforma incetul cu incetul intr-o Printesa. Constienta de “atractia” care incepuse sa o aiba asupra masculilor din jurul ei, incepuse sa-i joace pe degete dupa bunul ei plac. Devenise inabordabila, distanta, mandra si “dura” asa cum, de regula, sunt doar femeile sexy.

“De ce nu ma vrea totusi nimeni?” m-a abordat intr-o seara, vizibil marcata. Mi-am indreptat spatele si am incercat sa o privesc in ochi, dar ochii mi s-au oprit in decolteul generos. Am inghitit in sec. “O femeie nu trebuie doar sa se expuna…trebuie sa si ofere. Daca tu nu oferi nimic, nici nu vei primi ceva”. S-a uitat si ea lung la mine. “Invata-ma sa sarut”. Excitat de parfumul pe care il imprastia in juru-i abia am reusit sa mormai : “Eu ?…cred ca as fi cel mai putin in masura sa te invat”. “Saruta-ma… in altcineva nu am incredere”. Mi-am apropiat buzele de ale ei. Le avea uscate si tari. Isi tinea buzele nemiscate. Nu schita nici un gest. M-am retras repede. “Asta inseamna sa saruti?” m-a intrebat dezamagita. “Nu…numai ca imi este greu sa te invat. Un sarut este mai periculos decat iti imaginezi. Daca ma implic, nu stiu unde se va ajunge”. “Nu te implica…nici eu nu ma voi implica…vreau doar sa invat”. Am invatat-o sa sarute…

Delegatia prelungita ii oferea posibilitati nelimitate si pica intr-un moment prielnic. Noaptea tarziu, mi-a ciocanit la usa camerei. “In delegatia aceasta vreau sa-mi pierd virginitatea”. Doar intr-un capot subtire de vara, cu sanii obraznici dezveliti pe jumatate, s-a proptit in usa camerei privindu-ma provocator. M-au trecut toate transpiratiile. O doream. Feromonii m-au scurtcircuitat. “Adica?” “Adica…da, de ce nu?”. “Nu pot!” “O iubesti?” “Da”. “In regula…povesteste-mi atunci cum se face”. I-am povestit. Si-a inceput activitatea sexuala in acea delegatie. Si nu s-a oprit aici. A continuat…

Am schimbat locul de munca…ne intalnim cand si cand, la intervale de cateva luni. Imi povesteste…dintr-o novice a devenit o profesionista in arta sexului. Nu mai asteapta sa fie “aleasa”…acum ea este cea ce alege. Si alege numai ce este mai bun. “Tot o mai iubesti ?” “Da”. “Fericire…” imi zice de fiecare data, indepartandu-se lasciv. “Multumesc…Fie-ti viata presarata cu flori. Numai bine”. “Sigur” imi zice de fiecare data parca cu tristete in glas.

Curva

Obisnuiam ca in adolescenta sa fac joghing pe malul marii. Seara. Linistea dinaintea noptii, cand marea fosnea somnoros si pescarusii planau in cautarea culcusului, ma linisteau. Ma intindeam cu spatele infierbantat pe cate un stabilopod, imi petreceam palmele sub ceafa si inchideam ochii ascultand murmurul naturii. Clipocitul apei care se spargea spumos de pietre imi facea pleopele grele, tot mai grele. Totul se estompa in jurul meu, iar sunetele deveneau difuze. Cate un tipat prelung de albatros imi facea pleoapele sa tresare nervos, apoi iar mi se ingreunau.

I-am simtit prezenta. Am simtit cum s-a asezat langa mine. M-am incapatanat sa-mi tin ochii inchisi dar simturile mi s-au acutizat brusc. Emana un parfum suav. La cat de usor se misca, mi-am dat seama ca era tanara. Ii simteam privirea fixata pe mine, ca un magnet. Asteptam. Am simtit niste degete subtiri atingandu-mi umarul. Nu am reactionat. Asteptam continuarea. Mana usoara a inceput sa coboare pe piept, pana la pantalonii de treining. Mi-am zis ca este cazul sa nu mai fac pe mortul in papusoi. Am deschis ochii brusc. Cu parul dat intr-o parte, dezvelind un gat lung, frumos bronzat, cu ochii indreptati spre pantalonii mei. M-am rasucit brusc. A tresarit, a zambit strengareste si si-a cufundat irisii albastrii in ochii mei. Si-a petrecut palma prin parul lung, pana la mijloc si l-a dat pe spate.

- Ce faci? m-a abordat cu un glas ragusit, tabagic.

- Ma odihneam. Tu?

- Te examinam.

- De ce?

- Esti interesant.

- Doresti sa vorbim? i-am replicat si m-am ridicat cat eram de lung in picioare.

- Sigur ca da, mi-a raspuns, ridicandu-se si ea in picioare. Imi plac bicepsii tai, a continuat si mi i-a strans in palme.

Imi ajungea pana la piept. Hainele pocneau pe ea, ascunzand un trup tare si armonios. Avea o camasa rosie legata sub doi sani ascutiti si tari, ititi obraznic pe jumatate din stransoarea materialului.

- Iti place de mine? a continuat si s-a lipit cu putere de mine. Si-a petrecut mainile peste fesele mele, cu putere, apoi a inceput sa le plimbe in sus si in jos.

Sanii de cremene mi-au impuns pieptul. Sfarcurile intarite devenisera picamere. Instantaneu penisul mi s-a intarit, impungand-o intre picioare.

- Hmmm…adevarat barbat, mi-a zis indepartandu-se usor si uitandu-se fix la proeminenta din pantaloni.

- Scuza-ma…o reactie necontrolata.

- Arata-mi.

- Poftim?

- Arata-mi ce ai in pantaloni.

- Aici, acum? Nici nu te cunosc, am bolborosit incurcat.

- Hai mai, esti barbat sau papa-lapte? Vreau sa vad.

- Nu pot! am exclamat stupefiat.

- Neaaaaa…lasa ca vad si singura, mi-a zis zambind superior si si-a varat palma in pantaloni strangandu-mi penisul cu putere.

Am incremenit. Nu mai aveam cuvinte. Ma holbam la ea ca un aiurit. Mi-a prins scrotul in palma, l-a palpat de cateva ori, apoi si-a ridicat palma in sus, de-a lungul falusului. Cu doua degete mi-a ciupit capul organul. M-a prins violent cu mana de ceafa si-a lipt buzele de ale mele. A inceput sa-si vare limba tot mai adanc in cavitatea mea bucala.

- Domnisoara, am prins glas, vreti sa ma violati?

- Pai pe un asa barbat bine, dotat, cine nu l-ar viola? Prostule…O facem?

Si-a petrecut apoi palmele de-a lungul hainelor mele, ca intr-o perchezitie corporala.

- Nu…nu o facem, am retractat vizibil excitat.

M-a impins brusc inapoi si m-a privit cu ura.

- Esti un idiot…unde iti tii banii?

- Banii…hmmm.

Brusc…am realizat. Toate miscarile palmelor ei de-a lungul hainelor aveau un scop. Mi-am luat aer in piept hotarat sa ii dau un raspuns usturator. Cu coada ochiului insa, am zarit trei barbati, asezati la vreo 10 m distanta, pe stabilopozi, privindu-ne insistent si amuzandu-se.

- Nu am, am continuat sobru cu un sentiment de frica ce incepuse sa ma incolteasca.

- Zi ba pramatie, unde tii banii ascunsi? Sperai sa mi-o pui, ha ?

- Nu speram nimic. Si bani nu am. Am iesit la joghing…

- Trebuie sa te dezbrac? a continuat nervos. In chiloti, unde i-ai ascuns? Si si-a varat palma in slip, cotrobaind si zgariindu-mi penisul cu unghiile.

- Usurel, ca ma zgariati, am zambit fals, cu spatele inghetat de frica celor 3 namile din coasta noastra.

- Probleme draga? a tipat un individ nervos.

- Da-te drack, ca ma descurc si singura, i-a zis peste umar.

- Mda…esti curat, a continuat fata dezamagita. Ai noroc ca imi esti simpatic. Hai valea, pana nu se supara Titi. Si un sfat…nu-ti mai face plimbarea pe aici, in fapt de seara, mi-a zis repede la ureche, complice.

Si-a indreptat spatele, si-a scos pieptul in fata si si-a troznit bratele deasupra capului.

- Nu ai disparut inca? Mars…

Matahalele deja se apropiasera de noi. Erau de doua ori cat mine. M-am indepartat repede.

- Stai ba asta…a tipat unul dintre ei nervos. Ia treci la control…

Am lungit si mai mult pasul.

- Lasa-l Jim…it’s clean.

Am auzit o pocnitura. Mi-am intros capul speriat. Fata zacea in genunchi la picioarele individului, cu buza insangerata.

- Fugi fraiere! a mai apucat fata sa tipe.

Am rupt-o efectiv la fuga, de parca o intreaga haita de lupi se afla pe urmele mele. Am mai auzit plesnituri seci si gemete.

- Curva ordinara! Sa mai vorbeasca gura fara tine…borato!

Dupa un sprint de cateva sute de metri, in care sigur am batut toate recordurile de viteza, m-am oprit si mi-am intors privirea gafaind. Pe malul apei, cei trei se grupasera in jurul mogaldetei prabusite carandu-i de zor picioare pe unde nimereau.

Pustoaica

Vecini de bloc. Ea deasupra, eu dedesupt. Incitanta pozitie. Eram fericitul posesor al unui magnetofon Majak si seara de seara imi duceam aparatul in balcon si dadeam muzica la maxim…pana i-am exasperat pe vecini, astfel incat parintii mi-au interzis sa mai dau muzica tare. Se cam intristase vecina de deasupra intrucat nu mai putea sa asculte muzica in faptul serii, cu coatele pe balcon, tragand pe furis din tigari mentolate. Am inceput sa o invit in casa. Ne incuiam in camera, unde ascultam muzica in surdina. Fata era destul de lipicioasa si nu ezita sa se bage in sufletul meu. Mai o mangaiere sau un sarut strengaresc, mai un colt de fusta ridicat, ba un decolteu larg rasfrant…ma provoca intr-una, constient sau inconstient. Foarte curand am inceput sa iesim impreuna in plimbari lungi, pe malul marii sau prin parcurile orasului. Nu-mi placea deloc cum arata dar acceptam toate invitatiile, ca pe un trofeu al orgoliului meu masculin. Nu am facut nici un efort pentru a o atrage. Cu cat ma incapatanam sa raman rece in fata avansurilor ei, cu atat ridica stacheta. Ea m-a luat de mana, ea s-a lipit de mine, ea mi-a furat primul sarut pasional. Ma aflam intr-o dilema. Desi nu imi placea cum arata din punct de vedere fizic, gesturile ei provocatoare incepeau sa-mi produca furnicaturi. Ma simteam bagat in seama, ma simteam barbat. Imi picase insa prea repede, fara nici un efort din partea mea iar sentimentul de victorie in fata drapelului plecat nu aveam cum sa-l simt intrucat nu a trebuit sa duc nici o lupta pentru a cuceri reduta. Mi se oferea pe tava iar lucrul acesta ma deranja.

Pe stadionul pustiu, noaptea tarziu, parca innebunise. Cersea iubire, dorea dragoste. Mai ca se urcase pe mine. Cred ca daca i-as fi cerut sa facem sex, as fi avut-o pe bancile scalciate din lemn, fara nici o problema de constiinta. Umilirea ei, insa, mi-a provocat dezgust. Am fixat-o cu spatele de banca si, cu brutalitate, i-am bagat mana intre picioare si am strans cu putere. I-am framantat sanii generosi cu ura parca, si i-am rupt buzele cu dintii.

- Asta iti doresti? I-am zis dur printre dinti…

Fata incremenise in fata rabufnirii mele animalice. Se uita cu ochii mari la mine, mai mai sa izbucneasca in plans.

- Sex astepti de la mine ? Vrei sa o facem ? Sa o facem atunci, dar nu pe o banca descleiata, pe un stadion pustiu.

- Nu…nu asta asteptam, abia a reusit sa murmure fata, vizibil marcata.

- Cum nu asta vrei, cand de fiecare data cand ne intalnim mai ai putin si te urci pe mine?

- Nu…ba da…uffff….nu stiu ce vreau…ma fascinezi, te vreau. Numai ca tu esti ca un sloi de gheata si oricat as incerca sa te fac sa cobori de pe piedestalul al pe care te-ai cocotat, te indepartezi tot mai mult, a continuat fata printre suspine.

- Ma repet…vrei sex ?…se rezolva, dar lasa-ma pe mine sa aleg locul si momentul.

- Nu vreau doar sex…te vreau pe tine.

- Dar nu te iubesc…nu ai inteles asta pana acum ?

- Ce oi fi gresit, s-a intrebat fata, apoi a izbucnit in plans.

Am clacat in fata lacrimilor ei. Am cuprins-o in brate si am inceput sa o mangai pe par. Am lasat-o sa-si sprijine capul pe umarul meu, sa ma cuprinda cu bratele de mijloc si sa-mi ude tricoul cu lacrimi. Am asteptat sa se linisteasca apoi, pe un ton calm i-am explicat sentimentele mele pentru ea. Ne-am intors spre bloc agale, incercand sa indulcesc duritatea fizica si verbala de pe stadion. In lift i-am sarutat usor buzele invinetite de la muscaturi.

- Prieteni?

- Sigur, mi-a raspuns fata cu un suras amar.

Dupa mai bine de 15 ani, am reintalnit-o. Am ramas socat. In sensul bun al cuvantului. Bondocul de fata de odinioara s-a metamorfozat intr-o bruneta focoasa si supla cu ochi negri, sfredelitori. Uitandu-ma ca vitelul la poarta noua, nu am putut decat sa ma gandesc cat de fraieri pot fi uneori barbatii. Am schimbat cateva cuvinte de politete, apoi, candid si suav, cu un zambet ironic, mi-a trantit reversul medaliei.

- Prieteni ?

- Sigur…am raspuns incurcat.

I-am admirat parul lung pana la mijloc, spatele, picioarele si fundul in timp ce se indeparta, am zambit amar apoi, brusc, m-am rasucit pe calcaie si m-am pierdut in multimea de pe strada.

Lipoveanca

A „aterizat” printre noi in clasa a 11-a. Blonda, ochi albastri, pielea alba ca laptele, cu accent lipovenesc, deobordanta, frenetica, plina de veselie. Rasul ei pitigaiat atragea masculii ca albinele la miere. In scurt timp reusise sa capteze toata atentia colegilor care, rand pe rand renuntasera la „iubirile” consacrate. Colegele noastre, „parasite”, faceau grupuri-grupulete si priveau critic la noua „achizitie”. Invidia nu a intarziat sa apara si a inceput sa fie pusa la „colt” de cele care ar fi trebuit sa-i fie alaturi. Eram fascinat de veselia si non-conformismul de care dadea dovada. De limbajul ei „colorat” cu vizibile tente sexuale. Prefeream insa sa privesc de pe margine. Chiar nu imi doream sa ma amestec cu don-juanii clasei.

„Prietenia” noastra s-a inchegat in conditii extreme, atunci cand i se facuse rau si lesinase in clasa, intr-o zi torida de vara. Toti colegii se ingramadisera in jurul trupului inert si topaiau ca niste tapi tipand si gesticuland. Se imbulzeau deasupra ei nestiind cum sa reactioneze. Mi-am dat seama de situatia critica in care se afla asa ca am intrat volent in grupul compact aruncandu-i in stanga si in dreapta pe cei care ii luau aerul. M-am aplecat deasupra ei, am inhatat-o in brate si am inceput sa alerg cu ea pe scarile liceului. Dupa mine, insirati, colegii incercau sa-mi dea „sfaturi” utile. Ajuns in fata scolii, am depus-o pe gazon si am tipat la colegi sa pastreze distanta. I-am dat palme dar capul inert, cu irisii dati peste cap, se balanganea in stanga si in dreapta. I-am cerut cuiva din spate sa aduca o sticla de apa. M-am agatat de reverele uniformei si am tras cu forta in lateral. Pieptul i s-a dezvelit pe jumatate … m-am blocat. O cicatrice urata ii despartea sanii. Nu am mai avut timp sa ma gandesc la acest aspect intrucat sticla cu apa sosise. I-am turnat toata sticla cu apa pe fata si pe sani. A tresarit convulsiv si a deschis ochii. Sangele a inceput sa-i revina in obraji. S-a saltat in sezut si si-a tras reverele uniformei rusinata.

Dupa o saptamana serveam o cafea in apartamentul in care locuia. Astfel am aflat ca veselia ei debordanta era doar o fatada. Problemele pe care le avea cu inima incerca sa le uite printr-o viata traita la extrem. Nu rata nici un prilej de a se distra si a-si trai viata. Avea un limbaj „colorat” si nu se sfia sa discute cu mine despre sex si aspecte intime. De la ea am invatat cum se face un masaj profesionist. Imi framanta spatele cu atata frenezie, pana ma lasa inert. Ne-am cunoscut fiecare particica a trupului. Usor plinuta, cu niste sani rotunzi si moi la pipait, cu o piele moale, de un alb ingeresc. Dezinhibati in analiza trupurilor noastre, curiosi, fascinati, niciodata nu am ajuns sa facem sex. Si-a dorit foarte mult sa facem sex dar, speriat de afectiunea pe care o avea, mereu m-am oprit. Nu stiu daca am procedat corect sau nu…si nici nu voi sti vreodata. Dupa terminarea liceului s-a retras in satul lipovenesc de unde venise. Isi dorea foarte mult sa urmeze o facultate de medicina. Nu a reusit niciodata…

Parteneriat

Sunt…de cursa lunga. Ma indragostesc greu si renunt si mai greu. Indiferent de cum s-au terminat “relatiile” mele, acestea mi-au ramas infipte adanc in memorie. Nu voi uita niciodata femeile care mi-au zgandarit sentimentele, intr-o forma sau alta. Nu sunt o fire sociabila. Sunt ursuz, serios, parca vesnic nemultumit, lapidar, sec…fata de cei din jur. In interior, insa, sunt exploziv. Sentimentele pe care mi le infranez cu atata insistenta fata de societate, ard ca valvataia unui rug inchizitoral.

Povestea de iubire traita cu Doinita prin intermediul scrisorilor nu avea cum sa se materializeze. Toate sentimentele, trairile, emotiile, starile sufletesti antagonice se blocau la nivel cerebral, neputand sa le descatusez in real. Devenisem apatic, nervos, cu gandurile imprastiate la sute de km distanta. Parintii au cosiderat necesar sa-mi faca cunostinta cu o fata…de “sange albastru”. Debusolat, constrans, bulversat am acceptat. Fata de familie buna, culta, aristocrata, puternic ancorata in viata sociala. Ma simteam ca un elev in fata profesoarei. Totul la ea era calculat, documentat. Cu ajutorul ei am pasit in “lumea buna”. Teatre, spectacole, opera si opereta, balet, muzica simfonica, literatura “grea”. Autoritara, atenta la detalii, nu se sfia niciodata sa ma certe daca nu-mi puneam cravata care trebuie la costum sau ciorapi de o anumita nuanta. Ma simteam asemeni unui catelus in lesa, mergand docil in urma stapanei chochete. Din punct de vedere cultural, al bunelor maniere si al emanciparii ii datorez totul. Desi initial am privit-o cu reticienta, incetul cu incetul a inceput sa-mi placa lumea in care incerca sa ma introduca si implicit am inceput sa o respect.

In timp, mi-am dat seama ca imi doresc mai mult decat o relatie platonica si am inceput sa-mi cer “drepturile”. Fiind o fire impulsiva, violenta uneori, categorica, care mai intai actiona si apoi gandea, la primul sarut pe care i l-am furat la poarta casei mi-a inrosit obrazul cu o palma seaca. Buchetul de flori pe care i-l luasem a aterizat pe caldaram iar poarta mi s-a inchis in nas cu violenta. Am ramas interzis in ploaie, privind aiurit. Am cosiderat ca a fost doar o ratacire de moment din moment ce dupa o saptamana ma suna cu disperare ca sa ne impacam. “Relatia” a continuat pe aceeasi strategie. Cum incercam sa ma apropii mai mult de ea si sa-mi cer dreptul la iubire primeam vorbe grele, imbufnari, jigniri, umiliri, telefoane inchise in nas, absenta de la intalniri, molestari in public etc.

Am vrut sa renunt. Mi-am dat seama ca ma inham la o viata de calvar. Ma aflam intre ciocan si nicovala. Pe de o parte vointa mea iar pe de alta parte vointa parintilor. Am decis sa continui fara sa mai incerc sa ma implic emotional, doar pentru intrunirile mondene si pentru o prietenie “de fatada” atat de necesara in lumea aristocrata. Nu asteptam decat momentul prielnic pentru a pune capat parteneriatului. Iar acesta nu a intarziat sa apara. Intr-un moment de sinceritate, am aflat ca ar iubi pe altcineva si ca doreste sa inceapa o relatie. Nu stiu ce mai simtea pentru mine, daca a simtit ceva vreodata, cert este ca mi-a propus sa o reprimesc inapoi daca relatia ei nu va merge. Nu i-am promis nimic si am “dezlegat-o”. Dupa 3-4 luni s-a intors. Mi-a facut o criza de plans si s-a umilit in rugaminti si regrete. Am ramas uluit de modul in care un om trufas, orgolios poate ceda. Mi-am dat seama ca in spatele armurii metalice se afla totusi o fiinta cat se poate de umana, cu slabiciunile, temerile si aspiratiile ei. Nu am mai primit-o inapoi si iar nu stiu daca am procedat corect. Oricum, incercarea ei de reintoarcere nu se mai baza pe ariditatea pe care o cultivase timp de aproximativ doi ani de zile. Un firisor de iarba prinsese radacini in sufletul meu pustiit si o noua iubire se ivea la orizont.

Prima iubire

Sa fi lasat cateva saptamani singur, intr-o statiune de munte, la anii cand a juca coci, era o indeletnicire de interes national, era sublim. Libertate totala. Fara ochii vigilenti ai mamei pe tine, fara palma grea a tatalui si fara apostofarile vecinilor de pe scara. Aveam atat de multa libertate deodata, ca nu stiam ce sa fac cu ea. Sigur, ce dorinte putea sa aiba un pusti cu pantalonii rupti in genunchi si cu coatele julite si pentru care Winettou era un exemplu de urmat? Trebuia sa-mi fac prietena. O fata care sa ma pupe dragastos pe obraz, cu care sa ma tin de mana in lungi plimbari pe la marginea padurii, care sa-mi zica in fiecare zi ca ma iubeste si care sa-mi scrie biletele de amor. Scapat ca ursul la miere am inceput sa scrutez atent imprejurimile. Am inceput sa joc sah in holul hotelului intrucat aici se strangea toata pustimea. Si mai ales fetele. Am urmarit-o o saptamana cum joaca sah. Ea era astmatica. Eu aveam rinofaringita. Mai intai i-am invatat deschiderile, strategia, mutarile si abia pe urma mi-am luat inima in dinti si am provocat-o la o partida. Doua din trei. Cate o victorie de caciula si inerenta remiza. Asta ne enerva la culme pe amandoi. Nu ne puteam departaja. Daca primele partide decurgeau intr-o liniste totala, ulterior am inceput sa ne dam drumul la gura. Se pare ca numai partidele de sah nu ne multumeau. Am inceput sa aflam cate ceva unul de celalalt si curiozitatea ne dadea ghionturi. Prima intalnire in afara partidelor de sah. Prima confesiune. Prima plimbare pe sub coroanele copacilor. Ma fascina totul la ea: veselia, modul inteligent in care dadea replicile, rasul tineresc, dezinvoltura, dezinhibarea si miscarile de felina. Avea un miros aparte de femeie tanara, casta si un iz abia perceptibil de parfum de flori. Rotunjimile abia incepeau sa i se contureze iar mintea mi-o lua razna in partide delirante de amor.

Discutiile zilnice, partidele de sah, plimbarile, schimbul de idei ne-au apropiat foarte mult. Devenisem prieteni. Fiecare zi fara prezenta ei era anosta, fada iar eu cadeam prada deznadejdii.

Ziua plecarii din statiune a venit ca un bolovan. Cu fetele lungi, abatuti, ne-am plimbat pentru ultima oara pe aleile parcului. Ne-am prins mainile si am uitat sa le mai desprindem. Inainte de a urca in autobuz, aproape sa izbucneasca in plans, m-a sarutat lung si apasat pe obraz. Am sarutat-o si eu pe buze, scurt, m-am rasucit pe calcaie si am urcat in autobuz. A ramas pe peron, ca o statuie cu ochii fixi, cu mainile atarnandu-i inerte pe langa corp, garbovita de spate si cu o privire trista. Autobuzul s-a pus in miscare. Am apucat sa-i zaresc lacrimile din ochi si, ca un resort, am sarit de pe scaun si am tipat la sofer sa opreasca. Am sarit din autobuz, am strans-o in brate mai mai sa o sfaram, apoi am sarutat-o lung si i-am insangerat buzele. Toti din autobuz si-au itit capetele pe la geamuri si se hlizeau. “Ehhh…maica…ce-i si cu cu dragostea asta. Tinerete, tinerete…”, se auzi ca un vuiet. Nici ca ne pasa. Am fi ramas lipiti unul de altul pana am fi uitat de noi dar claxoanele soferului au rupt vraja.

Nu ne-am mai intalnit multi ani. Am corespondat timp de 6-7 ani. Nu existau inca calculatoare. Si chiar dupa ce au aparut calculatoarele, nimic nu ne putea rupe de placerea de a scrie pe hartie lungi scrisori de amor. Ne-am regasit in Bucuresti. Intr-o statie de metrou. Socul revederii a fost total. Lasasem pe acel peron un bondoc de fata si acum am intalnit un fotomodel. Flacara iubirii s-a reaprins violent. M-am reindragostit in fractiunea de secunda cand am revazut-o. Nu ne-a ajuns o zi intreaga sa ne auzim vocile. Seara, tarziu, intr-o scara de bloc, a trebuit din nou sa ne luam la revedere. Numai ca nu ne-am iubit pe trepe. Cu greu ne-am despartit. Am luat-o usor prin noapte spre statia de metrou, ganditor, bulversat. Un tramvai a trecut pe langa mine hodorogindu-si rotile. Nu mai aveam mult pana la statie. Am auzit pasi repezi si usori in fata mea. Mi-am ridicat privirea. Sigur, visam…mi-am dat palme, m-am uitat in spate, m-am ciupit. Se indrepta spre mine repede, cu un zambet enigmatic. Ne-am intors si ne-am sarutat din nou, ne-am imbratisat tot drumul pana la scara de bloc in care ne despartisem. “Urci?”.

Vi s-a intamplat vreodata sa va blocati? Am simtit ca ma sufoc si capul mi-a luat foc. Intr-o fractiune de secunda mi s-a perindat prin creier tot ce a fost, tot ce este si tot ce ar putea urma. Ea la sute de kilometri departare, eu asemeni, ea la medicina, eu la inginerie (daca reuseam amandoi la facultate), ea dintr-un mediu familial instabil, eu dintr-um mediu familial rigid, ea cu afectiuni cronice, eu cu afectiuni alergice, ea posibila studenta sau nu, eu student sau nu dar cu armata batand la usa, ea dintr-un mediu muncitoresc, eu dintr-un mediu intelectual, ea inca copila, eu baietandru. Ce am facut? Poate cea mai mare greseala din viata mea. Sau poate cea mai inteleapta decizie. Nu voi afla raspunsul decat in Viata de Apoi.