Crucea

Nu este greu sa fi „barbat”. Sa nu ai alte preocupari decat sexul, mancarea si nevoile proprii. Sa-ti transformi partenera intr-o sclava, sa-i arunci injurii si sa o plesnesti ori de cate ori nu reactioneaza prompt la comanda. Forta fizica si violenta raman in continuare criteriile imbatabile de selectie a vietii. Ce este bizar in acest context, este faptul ca antipozii se atrag de fiecare data. Femei de o calitate umana superioara cad prada „barbatilor”. E vorba poate de autovictimizare, o trasatura caracteristica femeilor de-a lungul timpului, sau poate doar de un subconstient activ care realizeaza automat selectia naturala prin oferirea acelor urmasi care pot rezista vicisitudinilor vietii.

De cele mai multe ori raman uimit cand observ femei deosebite care primesc scatoalce de la „barbatii” lor, ori injurii, si ele isi pleaca privirea in pamant acceptand, strangand in brate cu tristete fructul iubirii. Privind la acesti copii (minunati, de altfel) imi dau seama de motivatie…

Am fost si eu „barbat” pentru o noapte. Parca diavolul mi-a luat mintile. Am baut pana tarziu intr-un bar discret din Bucuresti. Ne cunosteam de la mare, ne-am placut si am decis sa ne mai intalnim. In trecerea mea prin Bucuresti nici nu ma gandeam ca as putea ajunge in patul ei. Probabil ca absitenta si aburii alcoolului mi-au blocat mintea pe o singura comanda: sex. Ca si femeie, arata excelent …numai un bolnav mintal nu si-ar fi dorit sa o aiba. Undeva spre miezul noptii, am condus-o spre casa. Inca lucid, cu tot alcoolul care mustea in mine, am preferat sa ma despart de ea in fata blocului unde locuia. Mi-a oferit insa o cafea si din acel moment, masculinitatea din mine a castigat in fata principiilor. Am continuat sa bem bere dupa bere in apartament. Ne-am harjonit si ne-am tavalit pe canapele. Bucati de trup ce se dezveleau in timpul harjonelii nu faceau decat sa-mi trezeasca pofte cu atata intensitate de ma dureau. Nu am mai rezistat ispitei si i-am cerut sex.

- Nu, te rog…

Am insistat, am implorat…simteam ca explodez.

- Abia te mai tii pe picioare…chiar vrei sa nu-ti mai amintesti nimic?

- Nu conteaza…te vreau…acum, si am prins-o de incheietura mainii cu putere.

M-a privit lung, oarecum deceptionata. Nu stiu ce a gandit. La cat de ametit eram putea sa ma dea afara din casa fara probleme. Inalta, sportiva, clienta a salilor de forta, cu un trup perfect, ireal aproape…o palma daca imi dadea si ma intindea pe parchet. Si totusi…a cedat…Am posedat-o animalic…fiasco total. Alcoolul din mine ma dereglase complet. Am cazut pe spate, rusinat si mi-am cerut iertare. S-a aplecat peste mine, strangandu-si cearsaful in jurul pieptului incins si m-a privit cu un rictus amar.

- Nu-ti face probleme…ai obtinut doar ce ti-ai dorit.

- Nu asa trebuia sa se intample, am ingaimat.

- Stai linistit…esti un om bun…altfel nu s-ar fi intamplat.

Mi s-a rupt filmul…A doua zi m-am trezit in jurul pranzului cu o durere cumplita de cap. Apartamentul era gol…un biletel cu o cheie deasupra ma asteptau pe noptiera. „Inchide usa cand pleci…lasa cheia in cutia postala”.

Imi oferea o lectie de viata ravasitoare si dureroasa. Duc aceasta cruce cu mine zi de zi. Nu am cautat niciodata sa ma disculp. Nu m-am impacat niciodata cu mine si cu actiunile de atunci. M-am comportat ca un…”barbat”.

Din acel moment optica mea asupra femeilor in general si a sexului in particular, s-a schimbat total. Nu-mi ramane decat sa multumesc celei care mi-a deschis ochii. Fericire oriunde te-ai afla…