Sensul nonsens-ului

Nu este uşor de citit. Trebuie să ai o anumită stare sufletească pentru a înţelege ce se întâmplă pe acest blog. Aparent fără sens, totul capătă contur dacă ai răbdarea să o iei cu începutul. Adică să citeşti însemnările de la coadă spre cap. Sigur, ideea scrierii unui roman online, nu este nouă. Din păcate, însă, această idee nu cred că va avea putere de penetrare. Şi voi motiva, în continuare, de ce.
În primul rând, tema aleasă este abstractă. Cititorul trebuie să facă un oarecare efort intelectual pentru a afla şi a înţelege sensul jocurilor de cuvinte utilizate din abundenţă. Ori majoritatea celor care accesează net-ul, o fac pentru a se odihni, la sfârşitul zilei de muncă sau în timpul pauzelor de lucru. Utilizatorii vor căuta subiecte uşor digerabile, uşor de înţeles, care să nu le solicite foarte mult neuronii istoviţi. Astfel, aceştia vor da repede pe Next ori, în cel mai fericit caz, vor salva link-ul în ideea că vor putea citi articolul pe îndelete, atunci când timpul le va permite.
În al doilea rând, tema pe care şi-o propune autorul, consider că este departe de a avea priză la devoratorii de blog-uri. Estetica urâtului nu are cum să prindă la publicul virtual, atâta timp cât hidoşenia cotidiană ne asaltează ceas de ceas, clipă de clipă. Cei care accesează net-ul o fac din dorinţa de a-şi descreţi fruntea şi a uita, chiar şi pentru o fracţiune de secundă, de urâţenia cotidiană.
În al treilea rând, stilul abordat este uşor incomod. Pare prea grăbit să ajungă la rezultate şi doreşte să se bucure cât mai repede de roadele muncii prestate. Ori din câte ne învaţă viaţa, orice lucru temeinic realizat necesită muncă asiduă, perseverenţă şi, mai ales, răbdare. Autorul pare că are povestea bine conturată în minte dar nu are răbdare să defuleze, fapt care îl face uşor repezit în conturarea ideilor. Din dorinţa de a oferi cât mai repede produsul final, sare de multe ori peste amănunte inerente, mărunte la prima vedere, dar atât de necesare pentru a consolida cu rigurozitate proiectul literar pe care şi l-a intitulat sugestiv, Joc Murdar.
Nu în ultimul rând, se pare că autorul are un complex. Conştientizează că este cu mult deasupra multor bloggeri autohtoni (şi aşa este) şi frustrarea (ne)afirmării devine inerentă. Acest aspect nu ar trebui să-l dezamăgească întrucât, din start, tema blog-ului este selectivă şi adresată, exclusiv, unui segment restrâns al blogosferei. Făcând, însă, abstracţie de traficul pe care îl au alţi bloggeri şi concertându-se strict pe scrierile proprii, consider că proiectul poate fi finalizat cu brio, iar traficul nu va întârzia să apară.