Starea naţiunii

„K*** Security” stă scris mare pe spatele pufoaicei. Buhăit, cu ochii afundaţi în orbite, cu o tentă verde-gălbuie a tenului gras şi ridat. Trăzneşte a bodegă. Capul îi cade greu pe spătarul scaunului din faţă şi i se bălăngăne în ritmul sacadat al autobuzului. Când şi când geme. Brusc, ridică capul şi se uită năuc în jur. Duce mâna în buzunarul interior al hainei şi scoate, cu gesturi teatrale, o staţie de emisie recepţie. Se uită tulbure la staţie apoi, trufaş, face ochii roată. Cine dracului să bage în seamă un beţiv ? Oarecum deranjat de lipsa de interes a celor din jur şi mai ales de lipsa de apreciere pentru ciocofonul primit cu mare greutate, probabil din vreun stoc dat la casare, acţionează nervos butoanele. Un piuit ascuţit se aude în autobuz şi călătorii întorc capetele vădit deranjaţi din picoteala de dimineaţă. Un rânjet nătâng i se lăţeşte pe toată faţa. „Ţi-ai drack…băăăă, organu’ e cu ochiu pe voi, chit că-i breaz ori beăt. Hahalerelor…năi avem putărea”. Apoi capul îi cade din nou greu pe spătarul scaunului din faţă.

Nu mai reuşim să ne trezim din beţie. Alcoolul ne-a inhibat orice personalitate. Lâncezim într-o mahmureală perpetuă şi privim absent la ceea ce se petrece în jurul nostru. Destinul ni-l conduce o mână de rataţi care au apucat să guste din cupa puterii şi acum fac orice pentru a mai primi o picătură. Avem conducătorii pe care îi merităm. La un popor cu o conducere atrofiată, fără coloană vertebrală, fără demnitate şi fără elementarul bun simţ, numai nişte secături puteau să ia frâiele şi să ţină cu dinţii de ele atâta timp cât mai este ceva de muls.

Trăim din ce în ce mai greu şi din ce în ce mai urât. Trăim cu frica că a doua zi nu vom mai avea ce pune pe masă. Ne îndoim spatele neputincioşi în faţa unor impotenţi numai pentru a ne păstra locurile de muncă. Preţurile explodează în nesimţire iar guvernul ne transmite suav un „Fuck You” Tăricenesc. Nu este problema lor că poporul nu mai poate duce jugul. Atâta timp cât ei au buzunarele pline, restul pot să crape. Executorii te execută silit pentru sentinţe date culpabil. Băncile te caută şi-n gaură de şarpe dacă ai întârziat cu o zi plata scadenţei. Salariile le primeşti înjumătăţite după lungi zile de aşteptare cu precizarea sadică „Să fiţi mulţumiţi că i-aţi primit şi pe ăştia”. Şi handicapaţii sociali se îmbogăţesc pe spinarea oamenilor de rând, fără scrupule şi fără procese de conştiinţă. Iar restul…mor. Mor pe zi ce trece. Social, familial, psihologic, mental şi fizic.

Vor fi cele mai triste Sărbători pentru majoritatea românilor. Probabil că numărul sinuciderilor în prag de Crăciun vor creşte exponenţial, pe măsură ce şansa unui trai decent de viaţă va scade dramatic cu fiecare nouă gogoriţă guvernamentală. Ce sa mai zic…noi să fim sănătoşi. Sărbători fericite!