…iubita…îţi doresc noroc în viaţă.
Nu te-am planificat, dar te-am dorit atât de mult. Nu ai vrut să fii fată de prima dată, aşa cum ne-ai păcălit cu ecograful atâtea luni la rând. Enigmatică şi misterioasă ca orice femeie. Apoi te-ai sucit şi te-ai lăsat descoperită privirii în toată splendoarea ta angelică. Maică-ta s-a îndrăgostit instantaneu de profilu-ţi minunat şi, plină de ea, mi-a zis cu lacrimi în ochi că vom avea o fată dumnezeiască. În pofida mitului consacrat cum că majoritatea bărbaţilor îşi doresc băieţi, eu pe tine te-am dorit. Asta după ce fratele tău, la rândul lui, ne-a păcălit cu ecograful. Deja mă “consolasem” cu gândul că Andrei va fi Andreea şi deja răscoleam tarabele în căutare de cărţi care să mă înveţe cum să cresc o fată. S-a sucit şi el mult mai târziu, cu aceeaşi lene care îl caracterizează şi acum şi m-a lăsat cu buza umflată. Asta deja îmi mirosea a conspiraţie. Conectat într-atât de mult la perspectiva tatălui de fată, atunci îţi priveam cordonul ombilical pe post de puţă cu o oarecare ciudă. Te vroiam fată. M-ai simţit, m-ai intuit şi te-ai deconspirat. Nu, nu m-am îmbătat. Mi-am consumat bucuria în mine.
Am patrulat pe culoarele spitalului ca un leu în cuşcă. M-am certat cu asistentele, am fost dat afară pe uşă dar am revenit cu liftul. Mi-am pus halat alb şi am furat un ecuson, tocmai pentru a mă pierde printre personalul spitalului şi a nu fi luat la întrebări şi trimis din nou la plimbare. Doctorul a ieşit oarecum încruntat din sală şi din 3 paşi am fost în coasta lui. M-a asigurat că am o fată dolofană şi sănătoasă dar că înainte să mi te arate trebuie să-mi zică ceva. Sigur, era vorba de hemangiomul care te face atât de deosebită. M-am uitat urât la el iar doctorul, probabil precaut, probabil speriat de privirea mea, a încercat să mă asigure că este o problemă normală şi firească, frecvent întâlnită la nou-născuţi şi că nici soţia, nici copilul nu au vreo vină. Pe mine, de fapt, nu mă interesa decât dacă eşti întreagă şi sănătoasă. Primind confirmarea, faţa mi s-a luminat şi te-am primit în braţe. Ce s-a întâmplat atunci între noi doi, tu căutându-mă cu mânuţele şi eu plângând de bucurie, încercând să-ţi fotografiez cu ochii fiecare părticică a trupului, rămâne doar între noi, da ? Nu mai zici la nimeni că m-ai văzut înlăcrimat…
Azi ai împlinit 4 ani. Eşti isteaţă, frumoasă, cochetă şi lipicioasă. Sensibilă, fudulă şi mândră. Ai o personalitate puternică şi nimeni nu-ţi rezistă. Ne ai pe toţi la degetul mic şi ştii cum să obţii ceea ce îţi doreşti.
Mulţumesc lui Dumnezeu că am fata pe care mi-am dorit-o, chit că uneori conştientizez faptul că nu o merit. La mulţi ani Maria şi zbor lin prin viaţă.
Publicat de QvoVadis