Dor

Încerc să pătrund cu puterea minţii în sufletul copiilor mei. Nu mereu îmi reuşeşte. De multe ori, capacitatea mea de înţelegere este depăşită. Nu există zi în care să nu fiu luat prin surprindere.
Sigur, în relaţia cu copiii nu pot scăpa de antecedentul copilăriei proprii care a fost relativ fericită, deşi lipsurile le-am resimţit din plin. Mă întreb dacă nu greşesc undeva, alegând ca şi grad de comparaţie experienţa personală. Altă explicaţie nu găsesc surprinderilor zilnice.
Plecarea lui Andrei în tabără am privit-o ca pe ceva firesc, un pas decisiv pentru dezvoltarea lui ulterioară şi, mai ales, pentru confirmarea eforturilor noastre de a-l creşte corect. În toată această ecuaţie am uitat însă un element esenţial. Maria.
Abia când a adormit înlăcrimată cu poza fratelui ei în braţe am conştientizat complexitatea psihologică a problemei. Şi încerc să o explic ştiinţific. Dacă Andrei a fost primul născut, Maria, l-a avut în faţa ochilor de prima dată pe fratele ei. Este normal, cred eu, ca ataşamentul emoţional al fetei să fie mult mai puternic decât în cazul băiatului.
La câte certuri se iscă între ei zi de zi, nici nu mă aşteptam la o refulare emotivă atât de puternică din partea Mariei. Chiar eram convins că o săptămână de despărţire nu poate fi decât benefică, netezind divergenţele cotidiene ulterioare dintre ei. De asta sunt convins acum, dar preţul mi se pare atât de mare.
Fata nu mai este cea de odinioară. Plânge zilnic după fratele ei şi voiciunea i s-a estompat. Se vede pe chipul ei cum suferă şi cum o macină dorul. Parcă se împuţinează pe zi ce trece. Întrebată de o vecină unde este fratele ei, şi-a strâns la piept păpuşa, a pus capul în pământ şi a izbucnit în plâns.
Deja este prea mult. Pentru fată, pentru noi. Ne întrebăm dacă nu ar fi cazul să scurtăm şederea în tabăra a lui Andrei. Pe de altă parte, ne întrebăm dacă am proceda înţelept. Exarcerbarea ataşamentului fetei faţă de fratele ei şi alimentarea acestuia s-ar putea întoarce ca un bumerang împotriva lor. Mai devreme sau mai târziu, ei se vor despărţi, fiecare trebuind să-şi urmeze propriul drum în viaţă. Ce s-ar putea întâmpla atunci ? Nu cred că vreau să aflu.
La naiba. Mă depăşeşte. Am nevoie de un psiholog.