Scârba de la patru

Aaaa…hmmmm…grrrrr…..eu sunt acela.
Întrucât i-am interzis băiatului meu să-i mângâie potaia. Din principiu. La câţi microbi poţi culege în palmă de la o simplă netezire a blănii unui patruped, i-am interzis categoric să aibă de-a face cu câini şi pisici. Indiferent că sunt maidanezi sau animale de companie. Evident…băiatul meu le scarpină cu o plăcere diabolică ori de câte ori nu sunt de faţă, dar asta este altă poveste.
Şi această simplă dar categorică dojană adresată feciorului, se pare că a produs traume psihice majore la nivelul cerebelului minuscul al stăpânei de patruped.
În mai puţin de o săptămână, bârfele au început să zboare cu aplomb în eter din magazinul de vis-a-vis, unde se întâlnesc toate ţaţele blocului, pentru a pune ţara la cale.
Astfel am aflat că scârba de la patru este şi mare beţiv, întrucât seară de seară se alimentează cu bere de la magazin, chit că îmi iau bere doar vinerea, pentru a mai spăla din praful săptămânal. Nu că ar fi o problemă, dar uite, în loc să-şi plătească la timp întreţinerea, aruncă banii pe băutură. Sigur, dacă scârba este beţivă, musai trebuie să fie şi afemeiată, că a fost zărită în oraş cu nu ştiu ce femeie obosită agăţată de gât. Sigur e vorba de mătuşă-mea, care are un stil mai mămos atunci când vine vorba de nepoţi.
Ba am aflat că sunt şi bătăuş, că uite, nevasta-mea are vânătăi pe braţ. Exact acolo unde s-a pocnit cu braţul de colţul mesei în încercarea de a culege ceva de pe jos.
Nu mai zic cât de tiran sunt faţă de copiii mei, întrucât îi cert pe stradă dacă fac vreo prostie şi cât de prost educaţi sunt aceştia întrucât, absorbiţi cu joaca, uită uneori să mai salute oamenii de pe scară.
Criza mondială nu numai că afectează serios mase întregi de oameni necăjiţi, dar se pare că a devenit şi un liant excelent pentru reiterarea moravurilor uşoare de curte veche. Fără serviciu, fără viitor, fără gologani în buzunar, oamenii trebuie să-şi umple cu ceva prinosul de timp liber pe care Guvernul l-a oferit cu atâta generozitate mulţimii. Iar bârfa mizeră nu este decât pasul acela mic pe care omul l-a efectuat pe Lună, în vederea reproliferării primitivismului abject, atât din punct de vedere social, cât mai ales uman.