RE-uri şi RERE-uri

Nu-mi plac sesiunile de reexaminări. De regulă, la reexaminări îţi vin numai lepre. Cine a fost serios şi şi-a văzut de treabă, şi-a dat examenele la timp. Şi chiar nu-mi face plăcere să stau după curul a 2-3 indivizi care apar la reexaminare cu un sictir în ei de te apucă damblaua. Oricum nu au învăţat şi tot caută să te trombonească, doar-doar or împuşca şi ei un 5. După ce că dau dovadă de o nesimţire crasă prin atitudinea sfidătoare cu care intră în restanţă, mulţi sunt şi tupeişti şi îţi cer cursuri şi materiale cu o zi înainte de reexaminare. Pofta în cui…trebuiau să facă rost de materiale în timpul semestrului. Cei care au mai dat pe la ore. Pe ceilalţi, care vin direct la examen, fără a se deranja măcar să mă vadă la faţă în timpul anului universitar, îi concediez din start.
Oricum Funeriu ne-a ierarhizat şi ne-a băgat în urne valorice, mai degrabă după bunul plac decât prin competenţă, după cum văd eu socoteala, aşa că nu-mi mai bat capul să scot “doctori” din studenţi. Urna a doua valorică nu este foarte rea. Se putea şi mai nasol, aşa cum au păţit universităţile concurente. Există, însă, soluţii. Românul a fost mereu inventiv. Aşa îşi face şi Ministerul pohta ce-a pohtit…fuziunea centrelor universitare. Existând mai puţine centre universitare şi banii alocaţi vor fi mai puţini pe cap de rumegătoare şi strict controlaţi de Minister, după propriul interes.