Kamikaze

Nimic nou în evoluţia evenimentelor din ţară. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Dezinformări, manipulări, diversiuni şi eterna luptă pentru putere. Lipsa de imaginaţie a politicului aduce în prim plan aceleaşi scenarii, se folosesc aceleaşi fumigene şi se mizează tot pe naivitatea acestui popor debusolat.
Lupta surdă dintre Putere şi Opoziţie îşi aruncă lăturile în stradă, pe sticlă şi în presa scrisă. La fel ca în timpul dominaţiei romane, gloatei i se oferă circ, gladiatori şi „sânge”. Iar lumea acceptă cu seninătate capul lui Moţoc.
La fel ca în ’89, întreaga nemulţumire a poporului român a început spontan, iar confiscarea mişcării de către politic nu întârzie să se înfăptuiască. Reţeta este probată şi verificată aşa că de ce să nu fie refolosită ?
Este o criză de sistem. Lumea s-a săturat de orice înseamnă politică actuală. Poporul este sătul de politicieni, demagogi şi demagogii, promisiuni deşarte, pile şi relaţii, corupţie, ameninţări, taxe, clientele, condiţii de viaţă.
Dacă iniţial vedeam în protestele de stradă o mişcare spontană, vocea asupriţilor şi a nemulţumiţilor, strigătul de disperare a celor care nu mai pot sau nu mai vor să suporte, escaladarea evenimentelor din ultimele zile mi-a întărit convingerea că încetul cu încetul, întreaga revoltă este acaparată politic.
Scoaterea în şuturi din mulţime a celor care doreau sau erau puşi să scandeze împotriva Opoziţiei nu este decât dovada clară a manipulării. Poate a fost mâna Puterii, pentru a denigra caracterul spontan şi social al protestelor şi a-i da tentă politică sau poate a fost o încercare nefericită a Opoziţiei de a acapara mişcarea socială. Nu ştiu. Probabil se va cerceta.
Apariţia acestui tânăr locotenent în Piaţa Universităţii, însă, este o mare nucă în peretele protestatarilor. Un kamikaze autohton. Nu pot să cred că un tânăr de 27 de ani, cu un salariu mai mult decât decent şi o funcţie bună în armată îşi poate băga capul în laţ în baza unor principii morale. Este absurd. Ilogic. La prima vedere, sigur. Acest român este sprijinit din umbră. Întrebarea este cine îl susţine. Puterea ? Posibil. Ce altă susţinere mai motivantă decât comandantul suprem poate aduce însemnele armatei în mijlocul protestatarilor ? Scopul ? Declararea anarhiei şi înăbuşirea protestelor în sânge. Opoziţia ? De ce nu ? Pregăteşte Opoziţia o lovitură de Stat ? Altfel spus…Atenţie ! Un grup de ofiţeri ai Armatei române „lucrează”. Fantastică similitudine cu ceea ce s-a întâmplat odinioară în România.
Sigur, vor curge tone de cerneală şi televiziunile ne vor aburi în continuare (nu pot să nu observ tenta părtinitoare a mediei, pentru o parte sau alta a protagoniştilor) iar noi ne vom fi primit porţia de circ şi viaţa îşi va urma cursul firesc. Ne vom lăuda cu o altă „revoluţie” la televizor şi o altă clică de fomişti politici vor suge în viitor sângele naţiei.
Din păcate, la fel cum se zice că daca nu ai cont pe FaceBook, nu exişti, la fel şi dacă nu eşti afiliat politic, nu contezi. Lupta pentru putere naşte monştrii.