Isterizarea naţională

A înnebunit lupul. Ce văd astăzi în jurul meu şi în ţară nu poate decât să-mi producă o perpetuă stare de greaţă.
Alegerile în desfăşurare, pentru structurile de conducere ale universităţii, au scos la iveală putreziciunea unui sistem totalitar. Biserici, bisericuţe, şuşoteli pe la colţuri, ameninţări, şantaj, insulte, jigniri şi toată gama aferentă. Noua metodologie de alegeri, concepută special pentru fraudare, a născut dispute şi suspiciuni. Votul pe listă nu poate conduce la nimic bun, ceea ce a fost deja demonstrat în sfera politicului. Degeaba s-a chemat comisie de investigaţie de la Minister. Culoarea politică rămâne aceeaşi.
Pe mine unul, mă sperie influenţa covârşitoare a politicului în structurile universităţii. Lista „comandată”, care a circulat liber prin toată instituţia, a ieşit în proporţie de 98%. Nu-mi explic de unde acest procent zdrobitor. Se vede că munca de lămurire a fost extrem de convingătoare. Am sperat eu altfel, dar mi-am dat seama că degeaba mă bat singur de muscă. Credeam că lumea s-a săturat să fie condusă de grupuri de interese, dar se pare că asta este exact ceea ce se doreşte. Ce să mai zic ?  Vom avea acea structură de conducere pe care o merităm.
Scandalurile interne, în care înotăm de ceva vreme, nu sunt decât extensia micro a scandalului macro din întreaga ţară. Lupta pentru ciolan a scos la lumină o clasă politică dispusă să treacă peste cadavre pentru a-şi proteja interesele proprii şi ale clientelei. Guvernanţii fac greşeli după greşeli iar media vuieşte.
Poziţia oarecum distorsionată a unei mari părţi din media de multe ori mă face să zâmbesc amar. Zi de zi apar noi subiecte de despicat cu mult aplomb, uneori până la ridicol. Insistenţa multor jurnalişti de a smulge o declaraţie pe gustul lor diferitelor personaje devine de multe ori agasantă.
Toate acestea mă conduc cu gândul la o naţie de isterici. Mulţi ţipă sau guiţă, iar problemele de fond rămân nerezolvate. Europa, încetul cu încetul, începe să-şi ia mâna de pe ţara asta şi parcă văd că în curând vom fi expulzaţi definitiv pe uşa din dos. Şi atunci la ce bune toate sacrificiile făcute până acum ?
România îşi complică singură existenţa întrucât aceasta este gena ei. Gena unui popor chinuit şi oropsit care nu simte că trăieşte cu adevărat dacă nu se dă niţel în stambă. O naţie care nu-şi poate găsi liniştea decât dacă aduce biruri de sacrificiu. Un neam pentru care fiecare gură de libertate a lăsat în urmă dezastru, lacrimi şi cadavre. Un copil al străzii pentru care sigurul scop în viaţă este supravieţuirea cotidiană, ziua de mâine fiind doar o simplă speculaţie.
Păcat…şi dezarmant totodată. Întrucât nu am ce lăsa copiilor mei. Nici măcar libertatea spiritului. Şi în nici un caz libertatea trupului.

Fraudisimo

Alegerile în structurile de conducere ale Universităţii (Consiliul Profesoral, Senat, Rector) au scos la lumină întreaga mizerie a acestui sistem putred şi găunos. Bătăi publice între distinşi profesori, acuze şi insulte, biserici şi bisericuţe, jocuri de culise, aranjamente, coaliţii, pacturi, şantaje şi alte alea.
Nucleul dur al conducătorilor din umbră a luat-o în freză încă de la primele alegeri, adică cele pentru Consiliul Profesoral. Mulţi au ratat o primă accedere în structurile de conducere. Simţind că le fug scaunele de sub fund, au trecut la contraofensivă astfel încât, peste noapte, s-a modificat metodologia de alegeri, chipurile în urma unei adrese din partea Ministerului. Adresă care, conform gândirii Caragialiceşti, există dar lipseşte cu desăvârşire. Eu unul, simplu elector, nu am găsit-o pe site-ul Universităţii.
Până la această lovitură de teatru, metodologia de alegeri era cât de cât clară şi oarecum transparentă. Fiecare facultate îşi alegea proprii reprezentanţi în Senat. În urma presupusei adrese din partea Ministerului, alegerea reprezentanţilor în Senat trebuie făcută de către membrii întregii Universităţi. Altfel spus, un cadru didactic de la o anumită facultate trebuie să voteze şi pentru celelalte facultăţi. Adică în loc de 4-5 ştampile (arondate pentru fiecare facultate în parte) va trebui să pui vreo 60. Mă întreb dacă o să ajungă tuşul.
Este pur şi simplu absurd. Sunt la vreo 800 de cadre didactice în întreaga Universitate. Nu poţi avea pretenţia de a-ţi cunoaşte toţi colegii. Pe cine vei vota când vei descoperi pe buletinele de vot nume de persoane necunoscute ? Se testează cumva comasarea viitoarelor alegeri parlamentare şi prezidenţiale ?
Substratul este altul. Dinozaurii, care şi-au văzut funcţiile clătinate după primele alegeri, prin neintrarea în Consiliul Profesoral, încearcă să-şi câştige voturile prin intermediul „prietenilor” împrăştiaţi prin toate facultăţile. Altfel spus, dacă colegii lor de catedră nu-i mai doresc, o să-i vrea gaşca. Important este să le iasă numărul de voturi.
Încă un demaraj grosolan.
Cineva care are conştiinţa curată şi vrea să promoveze doar pe cei care merită, nu are altceva decât să anuleze votul. Întrucât şi pentru că, conform altei reglementări fabricate în spatele uşilor închise, votul este valid numai dacă pe buletinul de vot există un număr fix de ştampile, atât cât este arondat pentru fiecare facultate în parte. Nici mai multe, nici mai puţine. Orice abatere de la acest număr fix de ştampile conduce la anularea votului.
Absurditatea acestei reglementări este următoarea…Dacă eu cunosc doar un candidat de la o facultate în care am încredere şi ştiu că este bun profesionist şi vertical din punct de vedere moral, ca să pot să-i dau votul, trebuie să votez şi alte persoane necunoscute care apar pe buletin, până la întrunirea numărului fix de reprezentanţi la care are drept facultatea. Păi decât să bag în Senat pe nu ştiu ce tercea-bercea, mai bine anulez votul şi ştampilez în draci toate căsuţele de vot, până se termină tuşul.

Să-mi bag cracii…M-am săturat.