Braşoveanca

Am revăzut Braşov-ul cu o oarecare strângere de inimă. Pe timpuri, pierdut în reveria panoramică a oraşului, cocoţat acolo sus, la promenadă, destinul mi-a trasat alt curs pentru viitorul meu existenţial. După ploaie, vânt, soare şi viscol, cu o gradualitate altitudinală, oraşul m-a primit cu o ninsoare ca în basme, aşezată, molcomă, cu fulgii mari, pufoşi şi lipicioşi. Căminul studenţesc de pe Coline, curat, dichisit, cu un aer boem şi civilizat, dat de camerele de supraveghere video, şi-a primit încărcătura microbuzului firesc şi discret, prin clinchetul cheilor atârnate pe degetele astenice ale portăresei.
După ce mi-am desfăcut bagajul în cameră, am coborât pregătit pentru binemeritata plimbare de seară. Am nimerit în mijlocul unui grup compact de studente, care se manifestau zgomotos în holul de la intrarea în cămin. Am încercat să găsesc drumul cel mai scurt către ieşire, dar nu mi-am putut reprima plăcerea perversă de a naviga printre atâtea trupuri tinere, calde şi frumos mirositoare, multe sumar acoperite cu cămăşi de noapte, prosoape de baie ori pijamale semitransparente, cu danteluţe. Reuşiseră să-l prindă pe vagabondul voyeur-ist şi acum nu se puteau decide dacă să-l linşeze, ori să cheme poliţia.
Sigur, după multe direcţii de plimbare, alese aleator, până la urmă am ajuns în centrul oraşului. De fapt, cam toate drumurile duc în Piaţa Sfatului. Înfometat şi însetat, m-am proptit într-o cârciumă specifică zonei. O tavernă în stil unguresc, cu bănci şi mese din lemn cioplit parcă grosolan, cu separeuri dedicate.
Cert este că ospătăriţa era unguroaică. Trăsăturile-i ascuţite, nasul în vânt, pieptu-i ferm, voluptuos, iţit obraznic din cămaşa tradiţională mult prea strâmtă, dar cu atât mai incitantă, vocea fermă, tabagică şi ochii negri sfredelitori mi-au luat piuitul. Am rămas cu ochii agăţaţi involuntar în decolteul generos, gata-gata să plesnească, şi cu greu mi-am îndreptat ochii spre meniul pe care mi-l oferea. Pe deasupra meniului, m-am uitat meschin şi mitocăneşte în urma ei, admirând fesele ferme, curbate ameţitor pe sub fusta ce se oprea la două degete deasupra genunchilor. Picioare drepte, gambe elastice, glezne fine.
Uşor trecută şi totuşi, atât de proaspătă. Ca o piersică coaptă, după cum bine zice vorba din popor. Nu, nu am o predilecţie pentru femeile mature, de mult coapte şi răscoapte. Sau naiba ştie. Oricum, nu mă văd la braţ cu o puştoaică. Adevărul este că nici nu am încercat, ca să-mi dau seama cum este. Nu am avut curaj. Poate îmi este frică de exuberanţa tinereţii. Poate mă timorează faptul că nu aş face faţă excesului de adrenalină specific vârstei. Poate mă pune pe gânduri diferenţa de vârstă. Poate nu mai am răbdarea şi nici dorinţa de a mă plia cerinţelor cuiva cu altă mentalitate de viaţă şi cu alte capabilităţi oferite de un corp viguros şi cu mult mai în formă decât al meu.
Ospătăriţa pare numai bună pentru aspiraţiile mele. Hârşâită prin viaţă, după cum dă de înţeles atitudinea, comportamentul şi poziţia ei, cu un corp care nu poate naşte decât dorinţe (exceptând corsetul ţinutei care mai mult ca sigur îi adună toate cărnurile şi le ţine ferme, pentru deliciul pervers al consumatorului), pare genul de femeie care ştie ce vrea. Genul de femeie care are oroare de dulcegării, care pune direct mâna pe tine şi, fără ocoliş, îţi spune verde în faţă să fii bărbat.
După 2 ţoiuri de palincă (primul din partea casei, al doilea la cerere) am început să o dezbrac cu privirea. Scena de amor ghebos, cu sâni-ii revărsaţi peste mine şi cu fesele-i tresărind spasmodic sub palme, s-a consumat firesc, fără întreruperi nedorite, între antreu şi salata ungurească. La îngheţată, deja mă aflam sub acelaşi duş cu ea, împărtăşind amândoi clipe de amor nervos, lipiţi de faianţa rece a băii ipotetice din mintea mea.
Ospătăriţa nici nu bănuie cât de profund şi detaliat i s-a penetrat intimitatea sau poate, dimpotrivă, este prea sătulă şi sictirită de cât a fost dezbrăcată cu privirea şi câte minţi clientelare a pus pe jar, considerând ca pe o normalitate dorinţele ascunse ale masculilor de la mesele răsfirate. Cert este că, la plecare, mi-a zâmbit oarecum complice, ceea ce mă determină ca data viitoare să merg la aceeaşi cârciumă.
Dar parcă ziceam că sunt obsedat. La naiba cu primăvara asta şi cu hormoni-ii dezlănţuiţi. Noi să fim sănătoşi.

Sexualitate primară

De dimineaţă am avut revelaţia. Sunt obsedat. M-am culcat cu gândul la sex şi m-am trezit mistuit de dorinţe carnale. E drept că suntem în prag de primăvară. Şi ca în orice primăvară, instinctele sexuale scot capul nervos din găoacea minţii atrofiate de atmosfera hibernală. Lumea începe să iasă buimacă şi anemică de prin case şi să adulmece izul de prospeţime şi renaştere al naturii.

Sprijinit în coate pe pervazul balconului şi trăgând alene dintr-o ţigară, m-am lăsat pătruns de ambient. Sunt un norocos. Locuiesc într-o zonă care a fost doar parţial decimată de escavatoarele şi drujbele Primăriei. O zonă încă verde, în pofida „toaletării” sistematizate şi periodice a vegetaţiei. Coroanele copacilor nu se mai unesc deasupra blocurilor formând tunele de verdeaţă pe alei, dar tot mai rămâne loc pentru animarea lor cu zburătoare. Pescăruşi, albatroşi, stăncuţe, prigorii, guguştiuci, cuci, coţofene, porumbei, vrăbii, ciori şi corbi dau roată arborilor desfrunziţi şi cântă a împerechere. Le observ cum se hârjonesc în văzduh şi cum se fugăresc printre copaci. Pe o streaşină de bloc, doi masculi înfoiaţi se bat pentru femela care asistă impasibil la ceartă. Un al treilea mascul aterizează lângă ea şi începe să-şi agite aripile, să ţopăie şi să-şi contorsioneze gâtul. Se pare că femela s-a decis. Şi-a ridicat coada şi şi-a luat zborul uitându-se în urmă. Au dispărut amândoi ca fulgerul şi bătăuşii s-au potolit brusc, cu ciocul umflat, fixând cerul în căutarea unei alte partide.

Lumea începe să se despuie de faldurile hainelor groase de iarnă. Tineretul începe să se îmbrace provocator, sătul de abstinenţa sexuală. Nu este încă timpul pentru decolteuri generoase şi picioare dezgolite, dar hainele mulate întotdeauna atrag privirile. Hainele pocnesc pe trupurile avide de iubire, care parcă ar vrea să se ofere prin toţi porii. Femeile se simt dorite de privirile hulpave ale bărbaţilor şi îşi dau capul pe spate provocator, lăsându-şi gâtul dezgolit. Îşi fixează scurt, parcă accidental privitorul, apoi încep să-şi expună sexualitatea cu dezinvoltură. Un zâmbet cristalin, o remarcă cu tâlc, o aranjare lascivă a bluzei pe trup, o fixare de sprânceană, o corectare de ruj cu degetul inelar. Şi cu cât se simt mai mult privite, cu atât îşi perfecţionează mai bine jocul erotic. Câte o fac din instinct şi câte o fac cu un scop anume numai ele ştiu.

Vreau sex. Mult sex, ca să-mi ajungă. Îmi doresc noncomformism, lipsă de prejudecăţi şi descătuşare totală a fanteziilor erotice. Vreau să descopăr întreg potenţialul sexual care zace într-un om. Îmi doresc naturaleţe şi implicare totală. Fără migrene, fără simulări, fără procese de conştiinţă, fără falsitate şi fără calcule matematice precopulaţie. Vreau să fim noi înşine şi nu personaje palide decupate din filmele de gen. Îmi doresc să fiu brutal sau tandru, aşa cum îmi dictează instinctul. Vulgar sau sensibil, aşa cum impune ambianţa. Grăbit sau domolit, aşa cum îşi doreşte partenera.

În fine, iar debitez inepţii. Ştiu că mă apropii vertiginos de consacrata criză sexuală a bărbatului (aia de pe la 40 şi…) dar vorba cuiva…”Bărbaţii sunt mereu în criză”. Aşa că ce să o mai zgudui aiurea. Sex să fie, că de rest se ocupă mama natură.

Erotism virtual

Am o privire tâmpă şi mă uit în gol la imaginile fără noimă care defilează pe ecranul monitorului. Jumătate de creier îmi este îmbibată cu paracetamoale iar cealaltă subzistă încă la limita lucidităţii, între două spasme dureroase ale scoarţei cerebrale, care-mi pulsează haotic. Mişc mouse-ul flasc, fără chef, asemeni unui robot care execută doar două mişcări: înainte, înapoi.

Penisul îmi este şi el amorţit şi-mi atârnă greoi în pantaloni ca o râmă grasă folosită pe post de momeală. Mă enervează întrucât îmi dă senzaţia de impotenţă şi încep să-l trag de cap, bălăngănindu-l caraghios în sus şi-n jos. Mă amuză imaginea şi încerc să râd forţat, asemeni unui porc care grohăie isteric atunci când simte că i se aduc lăturile. Capul îmi plesneşte, însă, de durere, astfel încât faţa mi se posomorăşte din nou. Încep să dau click-uri aiurea prin pagina motorului de căutare, în speranţa că ceva îmi va distrage atenţia şi mă va determina să mai uit de durere. Nici o şansă.

Într-un colţ al ecranului, un bust generos îmi face cu ochiul. Deşi evit astfel de bannere, pentru a-mi proteja calculatorul, mă risc. Hmmm…un site de jocuri erotice. Ia să vedem…bălării, evident. Fel de fel de maimuţoi, desene şi caricaturi care vulgarizează şi parodiază actul sexual în sine. Credeam că cei care încearcă să obţină profit de pe urma sexului virtual au mai multă imaginaţie. Şi totuşi…privirile îmi pică pe un avatar unde observ un cadru 3D. Interesant….Oarecum mai aproape de realitate. Unde mai pui că este şi free.

Modelul acela incitant de puştoaică stă aşezat decent, şcolăreşte, într-un fotoliu şi nu ştiu ce are de vorbit cu bona sau ce naiba o fi ailaltă. Încerc să mă concentrez la dialogurile care defilează pe ecran şi să înţeleg ce au de împărţit. La naiba, prea târziu. Na că am rămas singur cu puştoaica. Bun, şi ce trebuie să fac eu? Click…click…click… lipsă, pauză, gaură. Nimic. Hmmm…ia să dau click pe ceea ce iese în evidenţă la femeie. Sâni, picioare, plete. Tot nimic. Încerc să gândesc logic. Ce ar face o femeie singură în fotoliu şi sigur doritoare de experienţe erotice, întrucât nu degeaba jocul este cu tematică? Probabil că ar avea nevoie de un stimulent, de un punct de plecare. Încerc un click pe o revistă care stă aruncată neglijent pe măsuţă. Minune! Modelul animat întinde mâna, ia revista şi începe să se uite în ea. Bun…şi acum ce fac, mă uit la ea cum se holbează în revistă? Ia să o ajut un pic. Dau un click stingher pe un sân. Îşi duce mâna la sân şi apasă. Instantaneu, o bară amplasată în partea inferioară a ecranului începe să se coloreze. Apoi modelul îşi retrage mâna şi continuă să citească impasibilă. Am înţeles acum, am de-a face cu un joc interactiv. Eu sunt dirijorul. Duc iar cursorul pe sân şi-l uit apăsat pe el. Şi începe fata să-şi maseze sânul şi culoarea în bara de jos creşte-creşte…Şi e şi cu gemete şi oftaturi…Bun, la treabă. E de lucru, nu glumă. După aproximativ o oră de încercări, de decepţii şi speranţe, de accese de furie şi de relaxare am reuşit să satisfac modelul virtual. “You Win” mi-a picat sec în faţa ochilor şi m-a lăsat cu buza umflată. Aş mai fi vrut. Dar cum orice are un sfârşit…

Penisul îmi stă acum băţos în pantaloni şi durerea de cap mi-a dispărut. Testiculele mă dor şi-mi ard. Chiloţii mi s-au umezit. Sunt transpirat şi o toropeală plăcută mă învăluie. Frustrarea nu întârzie să se instaleze. Simt nevoia să mă eliberez de tensiune. Dar cum dracului? Când am încercat să fericesc un calorifer, mai mult de jumătate din lumea  virtuală mi-a sărit în cap. Asta este, nu-mi rămâne decât să sufăr în tăcere. Învăţătură de minte. Data viitoare voi avea grijă să apelez la un model real.

Inconştienţa ucide

Din start recomand celor cu probleme cardiace, si mai ales minorilor, sa evite urmatorul videoclip (preluat de pe FamousWhy). Nu este vorba de sex, nuduri, expresii licenţioase, ci de o atrocitate, o crimă.

Am vizionat documentare privind atrocităţile comunismului şi ale nazismului, am cochetat cu moartea, am ţinut în braţe muribunzi, dar situaţia de acum parcă m-a copleşit mai mult ca oricând. De ce? Întrucât se întâmplă în timpul nostru, într-o ţară cu pretenţii de superputere, în secolul în care se presupune că omul este emancipat, educat şi, mai ales, evoluat.

Dar ce să mă mai mire? Cad bătrâni pe stradă şi nimeni nu le sare în ajutor. Cerşesc pe la colţ de stradă pentru un codru de pâine şi trecătorii îi agresează fizic sau, în cel mai fericit caz, devin ţinta ironiilor, miştourilor şi a băşcăliei.

Copiii sunt maltrataţi, abuzaţi, exploataţi ori vânduţi şi nimeni nu schiţează un gest pentru a-i smulge din mâna fiarelor cu chip de om.

Femeile devin monedă de schimb pentru obţinerea avantajelor materiale şi poziţionale, ori a bunăvoinţei şi anulării datoriilor. Jucării sexuale sau servitoare în casă.

Ce ar mai fi de zis ? Cu ceva timp în urmă am asistat la o altă scenă de coşmar. În relativ liniştitul cartier muncitoresc în care locuiesc, în blocul de vis-a-vis în care vezi totul ca în palmă (după ce Primăria a retezat mai bine de jumătate de stat toţi copacii - operaţiunea „toaletare vegetaţie”). Copilul rotofei şi bucălat de nici doi ani, cocoţat pe cadrul geamului bucătăriei, aplecându-se tot mai mult peste pervaz pentru a urmări doi guguştiuci ce se hârjoneau. Şi în acest timp, familia se cinstea de mama focului în sufragerie pe muzică ţigănească şi în clinchet de pahare. Degeaba am ţipat ca disperatul din balcon, în speranţa că vocea va acoperi vacarmul din apartamentul vecin. Nimeni nu mă auzea…Când am fost la un pas de a o rupe la fugă pe scări, pentru a ajunge sub locul în care se afla copilul pentru a-i atenua măcar căderea, s-a întâmplat şi minunea. Mama degenerată (că altfel nu-i pot zice) a apărut din senin şi şi-a prins copilul de turul pantalonilor. Da…m-am rugat în momentele acelea. Cu disperare, cu ardoare, cu credinţă. M-am rugat pentru viaţa copilului. Nu cred în coincidenţe. Poate a fost doar o întâmplare fericită ori voinţa lui Dumnezeu.

Probabil că vorbesc cu păcat dar în astfel de situaţii, zău dacă nu aş vota cu ochii închişi reintroducerea pedepsei cu moartea.

Hormonii de primavara

Este inexplicabil, pentru mine, cum lucreaza mana in mana revenirea la viata a naturii cu cerintele biologice umane.

Inca o data am confirmarea faptului ca viata fiecaruia dintre noi este guvernata de aspecte si principii independente de vointa omului.

Vremea incepe sa se incalzeasca si totul in jur prinde culoare, atat habitatul natural in care convietuim, cat si protagonistii umani la aceasta desfatare vizuala, olfactiva si tactila.

Femeile incep sa-si dea jos vesmintele groase de iarna si sa-si etaleze frumusetile native cu care le-a inzestrat mama natura, mai mult sau mai putin apreciate de voyeristul masculin (si nu numai). Este perioada propice in care se nasc pasiuni si se infiripa dorinte la prima vedere. Si, inconstient poate sau cu buna stiinta, atat barbatii cat si femeile imprastie in jur mesaje subliminale de genul “Ia-ma!”.

Ma surprind deseori cu ochii pierduti in decolteuri generoase sau sfredelind posterioare apetisante. Daca ar fi posibil, le-as rupe hainele la toate reprezentantele sexului frumos si le-as poseda salbatic acolo unde privirea mea hulpava le-a surprins in posturi incitante. Sunt constient de faptul ca nu este vorba decat de un instinct sexual trezit brusc din amortirea sezonului rece si care, conform codului genetic mostenit de la Adam si Eva, doreste sa procreeze. Cu greu imi potolesc pornirile sexuale pline de elan si accept strangand din dinti faptul ca actual sexual trebuie sa fie liber consimtit.

Uneori, dorinta sexuala devine atat de dureroasa incat incepi sa-ti dai palme si sa te racoresti cu apa rece. Nimeni nu are nici o vina in aceasta explozie sexuala de inceput de primavara. Natura umana raspunde bioritmului universal si se supune propriilor legi biologice.

Si fiecare reactioneaza in alt mod la toti acesti stimuli sexuali: unii o comit cu prima persoana de sex opus care le cedeaza, altii se masturbeaza prin colturi de baie sau in fata calculatorului pe care defileaza site-uri pornografice, unii tabara pe omul cu care isi impart viata. Dupa posibilitati si oportunitati.

Rockerita

Ne-am intalnit in Costinesti. Mi-a cerut o tigara in timp ce beam o bere pe bancile descleiate de la Obelix. I-am oferit tigara. A inceput sa se caute prin buzunarele blugilor taiati si franjuriti. Avea privirea pierduta. Privea prin oameni. I-am oferit un foc. Si-a dat cu o miscare scurta de cap parul negru ca abanosul, lasandu-si gatul lung si frumos bronzat la vedere. O vena ii pulsa nervos pana sub lobul urechii. Si-a aprins tigara, apoi s-a trantit cu spatele la mine pe bancheta crapata. “Dai o bere?” m-a intrebat cu vocea ragusita de la tigari. “Dau”, am raspuns prompt. S-a intors incet catre mine si m-a privit insistent in ochi. Negrul irisului m-a frapat. Nu mai vazusem ochi negri. Am incercat sa-i rezist privirii si frisoane mi-au trecut pe spate. Ne-am fixat insistent, apoi ea si-a plecat ochii. “Mda…stii sa privesti o femeie” a mormait abia perceptibil. Chelnerita careia ii facusem semn, sumar imbracata, a impins o halba de bere pe tablia scorojita a mesei. Bruneta si-a lasat bratul frumos sculptat sa pice pe masa oprind lunecarea halbei. Si-a trecut palma fina intre halba si toarta apoi, ridicand doar antrebatul a dus halba la gura. A sorbit cu sete. Spuma berei i-a conturat buzele. Cu maneca jachetei de blugi, cu tinte, franjuri si snurulete si-a sters spuma. S-a scuturat apoi si-a strans geaca in jurul gatului. Sanii siliconati au umflat instantaneu geaca si tricoul s-a mulat provocator. “Singur pe litoral?” m-a intrebat in timp ce ma privea cu coada ochiului. “Acum…nu mai sunt singur ” am replicat. “Cat stai ?” “Depinde…” . A dat plictisita din cap, apoi si-a luat halba de bere si a inceput sa se indeparteze. “Daca te plictisesti, maine bem o bere…tot aici”
A doua zi, am gasit-o tot pe terasa. Avea doua doze de bere in fata. Una inceputa…A zambit. “Serveste-te”. “Erai convinsa ca vin?” am intrebat nevinovat…”Mai mult ca sigura…hai, bea-ti berea si nu te mai holba la sanii mei.” “Scuze…nu m-am putut abtine” am replicat rusinat. “Esti curios?”. “Cine nu ar fi”. “Ok…uite-i” si cu o miscare brusca si-a ridicat tricoul deasupra sanilor. Am ramas ca vitelul la poarta noua, holbandu-ma la niste sani rotunzi, perfecti, netezi, cu niste sfarcuri ca doua perle. Ceilalti tineri de la mese au inceput sa fluiere si sa bata din palme. “Sictir!” a tipat bruneta si si-a ridicat mana cu un deget indreptat in sus. Ne-am intalnit zilnic dupa aceea. Ne-am imprietenit si ne-am povestit vietile. Am batut discotecile si am facut baie in mare in miez de noapte. Dupa o saptamana, fara inhibitii, bruneta intra goala in mare si apoi se trantea pe nisip unde ramanea rastignita zeci de minute. Smaralde de apa si fire de nisip contrastau pe pielea ei cafenie in lumina generoasa a lunii. Am incercat sa o am in mijocul apei, sub lumina palida a lunii. “Fara sex…nu acum, nu in conditiile astea…nu si tu…te rog”.
Banii mi s-au terminat si i-am zis ca trebuie sa plec. “Daca pleci acum, nu ma mai gasesti” mi-a replicat. “O sa te invat cum se traieste fara bani in Costinesti”.
A doua zi m-am infiintat pe terasa. “Priveste si invata”. A facut roata ochii peste “obositii”de la mese, apoi s-a dus intins catre un grup de barbati. S-a postat in fata lor apoi, fara sa se milogeasca, ferma si privindu-i in ochi…”Aveti sa-mi dati o jumatate de pizza? Imi este foame”. Sorbind-o din ochi, masculii s-au ingramadit care mai de care sa-i cedeze bucatile de pizza. “ Papusa, dar un zgudu-zgudu si noi, nu?” “Nu fi mitocan…am cerut doar de mancare”. Au mai avut un schimb de replici, apoi bruneta s-a intors la masa mea cu 4-5 bucati de pizza puse una peste alta. Dupa ce ne-am saturat, mi-a zambit si m-a intrebat daca nu imi este sete. Sigur ca imi era. S-a rasucit pe calcaie si s-a indreptat catre un grup de fete. S-a intors cu doua pahare pline cu bere. “Ai invatat?” m-a intrebat. “Am invatat, dar mie mi-ar fi rusine sa ma duc la cineva sa-i cer de mancare”. “Nu mai fi atat de serios si inchistat…lasa-ti frau liber pornirilor si instinctelor. Aici nu te judeca nimeni…Totul este benevol si neconditionat. Cine vrea, iti da, cine nu…asta este”. “Cum iti selectezi oamenii?”. “Apeleaza la rock-eri…ei niciodata nu te vor lasa la greu. Din putinul pe care il au, impart. Sunt dezinhibati si non-conformisti. Stiu ce inseamna sa…nu ai”
Nu ne-am mai intalnit dupa vara aceea. Am auzit de la altii ca a terminat facutatea si a ajuns sa lucreze in Ministerul Afacerilor Externe. Vant bun din pupa, bruneto! Multumesc…

Zbor frant

Ramasa singura acasa, o adolescenta isi cheama prietenul in casa parinteasca. Probabil ca au facut sex sau doar s-au jucat erotic, ori nu au facut altceva decat sa-si vorbeasca. In momentul in care a auzit cheia in usa, fata, stiindu-se vinovata sau doar fiindu-i frica de reactia parintilor, s-a refugiat in baie incuindu-se pe interior. Din spatele usii incuiate, sigur a auzit scandalul din apartament, atunci cand tatal l-a descoperit pe tanar. Probabil ca baiatul a fost agresat, lovit, amenintat suficient pentru a naste sentimente de panica in sufletul tinerei. In momentul in care parintele a inceput sa izbeasca in usa de la baie cu pumnii si picioarele, fata a cedat psihic. Mai mult ca sigur, sub impulsul furiei, parintele inconstient si-a amenintat verbal copilul ingrozit. Ce a produs insa acel de-clik in mintea copilei, ce a determinat-o sa se arunce de la etaj, nimeni nu stie…poate nici cel care i-a dat viata. Cu o seara inainte jucasem impreuna “lapte gros”. Nu implinise inca 18 ani.

…

Bubuitura s-a auzit sec, facandu-ma sa tresar. Am ciulit urechile. Pret de cateva clipe nu s-a mai auzit nimic. “Trebuie sa fie vreo usa trantita pe scara”, m-am gandit si m-am concentrat din nou asupra cartii pe care o citeam. Apoi, o rumoare ciudata a inceput sa se prelinga usor pe casa scarii. Murmure, vociferari, vaiete au inceput sa creasca in intensitate si sa se apropie de apartament. Am intors cartea si am lasat-o pe canapea, apoi m-am indreptat spre vizorul usii de la intrare. Tropaituri de pasi se apropiau alert. Nu am zarit decat o umbra in fuga, care s-a pierdut in capatul scarii, spre palierul urmator. Din urma, vacarmul venea inertial, ca un bolovan greoi. Am crapat temator usa si am ciulit urechile. “Doamne! Dumnezeule!”. Nu mi-am dat seama despre ce putea fi vorba, dar sigur nu era de bine. Cativa vecini de la palierele superioare coborau in fuga. “S-a aruncat! Atat de tanara!”. Nu dupa mult timp, de jos s-a auzit un urlet de durere infiorator, animalic, neomenesc. Un fior mi-a inghetat spatele si am incremenit. Aproape toate usile de la apartamente s-au deschis si lumea a inceput sa se stranga grupuri grupulete. De jos a inceput sa se auda o tanguire incoerenta, intrerupta cand si cand de tipete. Am inceput sa ma plimb pe palier, ascutindu-mi urechile pentru a afla, de la vecini, ce s-a intamplat. Pasii ma indreptau ca un magnet spre incinta de unde se arunca gunoiul menajer. Vaitele se auzeau din ce in ce mai tare. Am deschis geamul de aerisire si m-am uitat in jos. M-am retras ingrozit inapoi. Am ramas cu ochii atintiti in gol apoi, tragand aer adanc in piept, m-am aplecat din nou. Fata era intinsa pe spate, cu ochii larg atintiti spre cerul instelat. Inca mai horcaia, in timp ce din coltul gurii i se prelingea o vana de sange negru. Pieptul i se mai misca, din ce in ce mai rar. O balta de sange incepea sa se intinda in jurul capului pe jumatate zdrobit. Picioarele aveau o pozitie nefireasca, incolacite, asemeni unei papusi din lemn. O mana petrecuta peste abdomen, si cealalta prinsa sub trup. Langa ea, in genunchi, cu trupul prabusit in fata, tatal isi smulgea parul din cap. Sirena salvarii m-a smuls din socul privelistii si o mana ferma m-a smuls de la geam. “Du-te in casa, nu trebuie sa vezi asta” mi-a zis apasat un vecin. Am fugit speriat ca din pusca si m-am aruncat in pat. M-am ghemuit cu genunchii la gura privind intr-un punct fix, tresarind de fiecare data cand vacarmul de pe scara crestea in intensitate. Parca nu aveam stare. Am inceput sa ma plimb prin camera, lipeam urechea de usa de la intrare si iar ajungeam in pat cu genunchii la gura. Intr-un tarziu, sirena salvarii s-a auzit din nou si s-a pierdut in noapte. S-au intors si parintii de pe scara si m-au gasit ghemuit in pat. Mama a inteles imediat. “Ai vazut…”. Am dat din cap afirmativ si mi-am ascuns fata in palme. S-a asezat langa mine si m-a cuprins in brate. Cu voce domoala a incercat sa-mi alunge din minte imaginile terifiante si a reusit … pe moment. Am adormit cu greutate si noaptea mi-a fost presarata de cosmaruri. Capul acela, cu ochii larg deschisi, in jurul caruia balta de sange se intindea si gura deschizandu-se precipitat pentru a mai scuipa cate o suvita de sange, se reluau ori de cate ori atipeam. Ochii albastri ma fixau brusc si gura-i insangerata se schimonosea intr-un ranjet sinistru, chemandu-ma parca sa-i fiu aproape. Si totul visul mi se colora intr-un rosu murdar iar eu tresaream din somn gafaind.

…

Tatal fetei a albit complet in noaptea aceea. De atunci a inceput sa bea pana la inconstienta. Zilnic, dis-de-dimineata, a fost zarit la cimitir, prabusit peste mormant si scormonind cu mainile in pamant. La scurt timp, i s-a intentat proces de divort. Mama fetei si-a refacut viata peste un numar de ani, iar tatal este internat, in prezent, intr-o clinica de psihiatrie.

Serviciul de urgenta

Bubuiturile din usa apartamentului m-au facut sa tresar. Nu erau de bun augur. Am deschis temator usa. Tata, crita, sustinut de un tanar si o doamna mai in varsta. Instantaneu mi s-au inrosit urechile de rusine. Sa-ti vezi tatal, mort de beat, adus acasa de niste straini. Cu greu mi-am stapanit impulsul de a-i arunca vorbe de ocara. M-am uitat cu greu in ochii tanarului.

- Imi cer scuze pentru el. Multumesc ca l-ati adus acasa.

Nu intelegeam de ce privirea tanarului era speriata, asemeni unui animal salbatic haituit.

- S-a intamplat ceva ? V-a bruscat, v-a injurat ?

- Nu, in nici un caz, altceva s-a intamplat, mi-a raspuns acesta cu greutate. Mi-a sarit in fata.

- Nu inteleg…cum adica ?

- Am dat cu masina peste el. Mi-a aparut brusc in fata de dupa o dubita. Nu am avut cum sa-l evit.

Mi-am pus mainile in cap si am injurat. Nervos, mi-am luat tatal cu o mana pe dupa mijloc si l-am trantit pe canapea ca pe un sac de cartofi. Nu am inteles nimic din baiguielile lui fara noima. Se freca de zor la un picior. Cu greu am reusit sa-i dau pantalonii jos. Piciorul era vanat si umflat. Din explicatiile precipitate ale tanarului am inteles ce s-a intamplat. A insistat sa il duca cu masina la urgente. Inainte sa plecam, tanarul s-a asezat in genunchi in fata mea si m-a rugat sa nu amintesc nimic de accident la spital. Am simtit cum imi pica cerul in cap. Poate ca si soferul avea o parte de vina, dar era clar cine era principalul vinovat.

Sigur, la urgente, intrebat fiind de medicul de garda ce s-a intamplat, i-am zis cu ochii in pamant ca a cazut pe scari.

- Aiurea…sa i-o spui lui mutu ca asta e lovitura de la cazatura.

Cu greu mi-am ridicat ochii spre medic.

- Asa s-a intamplat.

- Fie, cum zici tu. Dar sa nu te prind cu vreo reclamatie ulterioara…

- Nici o grija, i-am raspuns hotarat.

- Si acum…iesi.

- Nici gand, am raspuns ancorandu-ma cu palmele de o masa privindu-l hotarat in ochi.

M-a trimis intr-un colt al camerei de urgenta, spunandu-mi raspicat sa nu-l incurc. M-a retras spasit si m-am lipit de perete cu spatele.

In camera de garda parca era Gara de Nord. O forfota continua. Vacarm, vaiete, injuraturi.

O tanara cu venele taiate. Targa plina de sange. Livida la fata, cu ochii inchisi. Parca tot sangele i s-a scurs din trup.

Un taran cu jumatate de craniu lipsa. Il lovise calul.

Un nefericit adus de la un accident rutier. Inconstient. Piciorul amputat salta pe pieptul lui, in timp ce brancardierii tipau sa se elibereze masa de interventie.

Un copil tipand de durere, cu jumatate de piept si o mana oparite.

Un soldat cu intestinele scoase, de la o incaierare.

Sange, durere, vaiete, injuraturi, rugi…

Priveam cu ochii mari, adolesentini, la acel cosmar terifiant. Lumina a inceput sa scada in intensitate. Ma gandeam totusi ca este un spital si nu ar trebui sa existe probleme cu iluminatul. Privirea a inceput sa mi se incetoseze.

Am cazut din picioare peste masuta cu ustensile. Cu greu m-am dezmeticit. Simteam cum capul mi se misca neregulat intr-o parte si alta. O asistenta tanara aplecata deasupra mea deschizand gura continuu. Asemeni unui peste pe uscat. Capul i se indeparta, apoi se apropia din nou si doua umbre se succedau de o parte si alta a ochilor. Am simtit mai intai o mangaiere pe obraji, apoi niste apasari. Intr-un final am resimtit din plin usturimea loviturilor de palme. Intins intr-o rana pe un pat de interventie, am sarit ca ars in doua picioare.

- De ce ma loviti? Nu am nimic…lasati-ma in pace.

Pret de cateva clipe am stat teapan pe picioare, tragand aer cu putere in piept, apoi am simtit cum acestea mi se inmoaie si trupul mi-o ia din nou in jos.

- Mai puisor…stai linistit, mi-a raspuns asistenta cu zambetul pe buze. Ai lesinat.

- Nu-i adevarat ! am tipat eu lovit in orgoliul propriu.

- Bine…in regula…nu ai lesinat…stai insa un pic intins pe pat.

M-am intins pe spate, sleit, fara sa mai opun rezistenta.

- Scoate-ti dracului copilul de aici, a tipat seful sectiei, rosu la fata si cu venele umflate, improscand stropi de saliva.

M-am uitat speriat in jur, cautandu-mi tatal din priviri. Doua femei ii bandajau de zor piciorul. Gemea la fiecare strangere de bandaj, dar era constient. Am fost condus in afara sectiei de urgente si m-am intins pe canapeaua de asteptare. Intr-un tarziu, in carucior, cu piciorul bandajat intins drept inainte, a fost scos din sala. Isi revenise din betie. I se citea durerea pe fata, acum ca anestezia naturala a socului loviturii a trecut. De atunci, nu a mai baut la carciuma. Numai acasa…

Dar intrebarea ramane. Ce nervi trebuie sa aiba cei de la Urgente ?

Usurare

Intru ganditor in gangul care a luat nastere intre biroul meu si cladirea care se construieste cu spor de cateva luni bune. Izbesc absent intr-o piatra care se da de-a rostogolul pe cimentul proaspat turnat. Abia am timp sa evit doi muncitori care, cu satisfactie, urineaza pe cladire, la aproximativ 1 m de intrarea in sala de curs. Ma opresc socat nestiind daca sa-mi exprim dezgustul sau sa-mi vad de treaba. Pana la urma ma hotarasc sa plec mai departe.
- Huuuuaaaaaa …. ce bine este, il aud pe unul dintre muncitori.
Parca am luat foc. La fel de brusc ma rasucesc si ma alatur lor. Ma desfac la slit si-mi scot penisul. Cei doi muncitori isi rasucesc capetele cu mirare catre mine si aud cum sublinul gest al urinarii li se intrerupe. Zambesc tamp catre ei si imi lungesc gatul privind la podoabele lor.
- Nu va sfiiti…continuati.
Dau capul pe spate si inchid ochii.
- Hoooo-hooooo, chiar ca-i bine, continui sa vorbesc singur in timp ce jetul alb-galbui izbeste cu putere zidul.
- Este ? mustaceste unul dintre muncitori in timp ce-si reia linistit procesul de eliminare a surplusului de lichide din organism.
Caut sa termin repede, ma inchei precipitat la slit si ma indrept spre usa biroului. Cei doi barbati, fac ochii mari in timp ce ma urmaresc. Introduc cheia in broasca si deschid usa.
- Aaaaa….si ma scuzati…avem si wc-uri in institutie. Dupa primul colt al cladirii.
I-am lasat cu gurile cascate si cu mainile in prohab, dupa care am trantit usa. Nu m-au mai interesat susotelile lor. M-am spalat pe maini si m-am apucat de treburile mele.

Chistocul

Sictirit, dau un bobarnac jumatatii de tigara. Dara de jaratec descrie un arc de cerc in aer apoi, ca o petarda, explodeaza in jerbe in mijlocul ulitei stramte dintre blocuri…Ma las obosit pe spate, pe scaunele de autobuz, furate de la baza auto a orasului. Pantofii plini de noroi imi scartaie pe covorul din coji de seminte, asternut mizer pe aleea de acces in bloc. Imi ridic ochii spre cerul instelat, incercand sa nu mai vad mizeria din jur. Aud tocuri scalciate care tacane spart pe caldaramul ros de crapaturi. Batrana scofalcita, cu paltonu-i zdrentuit stand scandura pe ea, cu mainile in buzunarele gaurite, rumegandu-si in coltul gurii marginea baticului ponosit, trece agale prin dreptul meu.
Uit repede de ea si incerc sa-mi adun sacosele, incercand sa distribui greutatile in mod echilibrat. Incerc sa ma salt de pe banca dar imi dau seama ca una dintre sacose mi-a alunecat. Pufnesc inciudat si caut sa-i prind toartele cu degetele.
Acelasi tacanit se aude din nou. Ma intorc involuntar. Batrana se intorce. S-a oprit o secunda in dreptul meu si a inceput sa scruteze imprejurimile. M-am asezat din nou pe banca si m-am lasat pe spate. A mai inaintat cativa pasi, apoi s-a rasucit brusc si s-a intors. S-a lasat pe vine, cu ochii privind in stanga si-n dreapta, apoi a ridicat chistocul cu doua degete. L-a examinat pe furis, cu coada ochiului, avand fata transfigurata. A plescait satisfacuta din buzele-i crapate. A dat drumul chistocului in buzunarul larg al paltonului si s-a plesnit multumita cu palma descarnata peste el.
Ochii ni s-au intalnit fara voie. A tresarit si s-a holbat la mine fastacita. Fata ridata urat i-a devenit brusc stracojie. A incercat sa deschida gura sa zica ceva dar a renuntat. S-a intors brusc, incercand sa-si ascunda buzunarul umflat de chistoace. A renuntat repede si la aceasta manevra stangace. S-a intors complet cu fata la mine, si-a bagat mainile in buzunare si si-a indreptat spatele incovoiat.
- Da’ o tigara intreaga ai baiete? m-a abordat direct, lasand la o parte rusinea si uitandu-se fix in ochii mei.
- Sigur mamaie, am raspuns, intinzand pachetul desfacut.
Ochii i s-au marit a dorinta. Si-a umezit cu pofta buricele degetelor si a intins doua degete pentru a lua o tigara din pachet.
- Tot pachetul mamaie.
Si-a oprit miscarea mainii si m-a privit neincrezatoare. Am incurajat-o din priviri. Brusc, a intins mana carcita si mi-a inhatat pachetul cu violenta. Si-a impreunat mainile in jurul pieptului, ascunzand tigarile la subtioara. Si-a retras capul intre reverele ridicate si roase ale paltonului privindu-ma cu suspiciune. M-am rasucit pe calcaie, am inhatat sacosele de pe banca si m-am indreptat spre intrarea blocului.
- Sanatate tinere, am auzit glasul ei dogit in ceafa.
- Viata lunga mamaie, i-am aruncat si eu peste umar si mi-am vazut linistit de drum.