Fantasy (II)

Era prea tarziu sa mai plec spre casa. La cat il stiu de orgolios, dupa cearta asta e in stare sa ma lase in mijlocul strazii. Tipa la mine si nu inteleg de ce. Oare stie ca noaptea trecuta m-am lasat umpluta de pula unui alt barbat? Nu, e imposibil.
Tipa in continuare. Inchid ochii. Il vreau. Vreau sa taca si sa ma sarute. Sa-i simt dintii in buzele mele.
E frig, iar ma tine in masina… Il las sa tipe, imi ating sanii, imi musc buzele… Nu ma vede. Imi reproseaza ca sunt prea rece. Vreau sa ii spun ca iau foc, dar ma opresc. N-ar intelege. Imi ridic fusta si ma mangai pe coapse. Nu imi place. Vreau sa o faca el.
In sfarsit a tacut. Am in continuare ochii inchisi. Ma visez patrunsa de el. Imi imaginez cum isi pompeaza sperma in fundul meu.
Imi pune mana la gura. Ma intreb de ce o face. Nu e stilul lui. Stie ca imi place sau vrea doar sa nu mai imi auda gemetele? Ma saruta, ma musca, imi strange coapsele intre degete. Tip. Il vreau mai mult ca oricand. I-o spun. Ii spun ca ii vreau pula in gura mea mica. Ma trage de par afara din masina. Ma pun in genunchi dar ma intoarce cu spatele.
Imi vrea fundul… ma las pe mana lui si ma gandesc aiurea. De ce il plac? De ce vreau sa ma futa cand ieri era altul in mintea si in pizda mea?
Ma saruta in timp ce ma penetreaza. Imi spune ca ma iubesate printre muscaturi. Eu ii spun ca ii iubesc sperma. Zambeste, imi spune ca stie el mai bine.. Ma enerveaza, nici cand ma fute nu termina cu sentimentalismele. Il las sa se retraga si i-o sug. Are gustul meu si ma innebuneste. Cel putin acum tace din gura. Nu-mi place, brusc nu-l mai vreau, dar e ceea ce merit. Cel putin azi. E aici cand am nevoie de pula. De fiecare data. Nu-l vreau dar e aici. Ne leaga multe dar ne despart si mai multe. Ii gust sperma. Il simt al meu pentru a mia oara. Zambesc si eu. Maine vreau altceva…

Fantasy (I)

E noapte. Tarziu in noapte. Problemele mele sentimentale ma impiedica sa-mi continui ritualul sexual. Nu, azi nu ma fute. Azi doar ma fut. O fac ca de obicei cu gandul la el. Un el care pana acum nu a aparut in viata mea. Vorbesc cu mine…
Nu sunt o femeie linistita. Nu stiu cand sa plec capul in afara de momentele in care sunt in pat. Visez la aceleasi supuneri dintotdeauna. Doar ca vreau mai mult. Vreau sa devin dependenta de vocea lui asa cum stiu ca sa devin dependenta de pula lui. Nu vreau doar sex, doar palme si muscaturi. Asta pot avea cu oricine. Nu vreau nici dragoste. Nu stiu ce e aia si nici nu vreau. Gandul imi zboara la un necunoscut care ma forteaza in plina zi, la coltul blocului. Ar trebui sa-mi fac ordine in fantezii. Prea le permit sa ma “intrerupa”.
Dau ochii peste cap si ma gandesc la sanii mei plini cu vanatai. Ma exicita amintirile mai mult decat dorintele. Il vreau din nou. Vreau sa ma umple si sa ma intrebe de ce imi place…
N-am reusit niciodata sa scriu o fantezie. Ma ud prea mult, ma excit peste limita si simt nevoia sa fiu plina.
Si din nou, fanteziile imi intuneca gandirea. Vreau un barbat capabil de ce nu am avut pana acum decat pe bucatele. Vreau sa fie gelos, sa-mi interzica tot ce nu ii place, sa ma faca sa stiu ca sunt a lui cu tot ce implica asta. Sa-mi dea ordine, sa ma pedepseasca… Sa stie ca are nevoie de mine, sa stie ca il pot ajuta in orice situatie.
Vreau un barbat care sa nu se jeneze sa fie sincer, care sa stie ca nu vreau decat sa ma faca a lui in fiecare secunda.
Vreau un barbat pe care sa-l iert cand ma inseala, cu care sa fac tot ce nu as face cu nimeni altcineva.
Vreau sa merg cu el pe strada si sa parem oameni normali… dar sa stim amandoi ca adevarul e altul.
As fi preferat sa-ti spun toate astea intr-o bucatarie, in timp ce ma privesti cum iti gatesc. Chestiile astea nu te privesc personal. Sunt trairi de-ale mele. Poate pentru ca mi-ai spus la un moment dat ca avem ceva atipic. Si intr-un moment de vulnerabilitate am asociat asta cu ideile mele tampite despre “man of my dreams”. Dar simpla idee banalizeaza atat de mult totul incat o sterg imediat din minte. Nu vreau suflet pereche si iubire vesnica.
Dar vreau sa ma futi. Cum nu ai mai futut pe nimeni. Fara sa-ti pese daca ma doare, daca lasi semne… sau daca ma simt bine. Vreau sa ma futi cum ti-ai dorit dintotdeauna sa o faci si sa stii, sa simti cat de mult ma excita. Vreau sa-ti gust din nou sperma…
Nu stiu daca imi doresc ca tu sa fii barbatul ala despre care vorbeam, nici nu stiu daca as vrea ca el sa existe dincolo de visele si fanteziile mele non-sexuale. Dar stiu ca pana acum doar tie ti-am permis sa te apropii de imaginea asta. Pentru ca am vrut. Si pentru ca am stiut ca poti.
Simt din nou ca iau foc. Pizda mea vrea sa fie bruscata, fundul cere sperma si gura se vrea violata. Mi-e dor de brutalitate si de tandrete. Mi-e dor de degetele tale in gura mea si mi-e dor sa fiu surprinsa. Sa ma bucur ca un copil si sa urlu ca un animal cand ma penetrezi.
Pot fi oricine imi impun sa fiu si pot fi oricine iti doresti sa fiu..sau oricum iti doresti.

Angie (V)

Nu voi face niciodata mai mult decat atat. Din pacate poate… Desi nu pot sa nu recunosc, un pic vinovat, ca am schimbat intr-o zi doua vorbe cu unul din pustii Angelei, si mi-a trecut prin cap la un moment dat sa-l rog sa-mi afle numarul ei de telefon!…
Ramane pe alta data, fermecatoare Angie! Cu siguranta intr-o viata viitoare, unde te-as ruga sa vii la fel cum esti acum: apetisanta, mandra si usor usor stingherita de privirea mea dorit discreta si inevitabil posesiva. Pe care stiu ca o cauti si tu in fiecare zi la ora pranzului, macar asa, din obisnuinta… Acolo ne vom reintalni cu siguranta. Intr-una din atat de multele mele vieti viitoare, pe care mi le-am aranjat deja, pentru atat de multe cele pe care nu le mai pot face in aceasta viata!…
De trei zile a-nceput vacanta copiilor. S-au inchis scolile si gradinitele. Angie nu mai vine cu copiii la masa. De altfel, in curand se va inchide probabil si cantina studenteasca, iar eu voi trece iar pe sandwich-uri. In sectorul pana-n urma cu cateva zile “cotropit” de copilasi, acum stau imprastiati cativa studenti plictisiti, cu ochii-n farfurii si gandul la sesiune. Eu o sa stau aici, la aceeasi masa de langa stalp si-o s-o astept pe Angie. La toamna poate ne vom revedea. Sau poate toamna cealalta, sau poate-n cine stie care toamna. Eu pot s-astept. Am tot timpul. Nu ma mai grabeste nimic…

Angie (IV)

Angie este, fireste, blonda. Cat se poate de naturala dupa cum pare, ca de altfel toate cele ce o alcatuiesc atat de incantator. Nici nu s-ar fi putut altfel, nu m-ar fi cucerit in asa hal, daca nu ar fi avut si atributul acesta. Din motive ce tin strict de istoria personala si care pot fi usor de banuit, sunt iremediabil vulnerabil la blonde. Parul ei, o bogatie de aur, îi cade in volute lungi pe umerii rotunzi si plini.
Angie are o fata frumoasa, un oval plin de incantatoare simetrii, si un ten perfect, pleznind de sanatate.
Are ochi… probabil albastri, sau verzi, in orice caz o culoare deschisa. Mi-e greu sa-i vad ochii, pentru ca Angie poarta ochelari subtiri, usor heliomati. Asta îi da, pentru mine, un farmec in plus. M-au fascinat intotdeauna fetele cu ochelari. Au un aer bland, pasnic, mai intelectual fireste, si transmit parca o usoara senzatie de vulnerabilitate pe care orice barbat (cred eu…) o cauta la o femeie. Mi-e greu sa-i ghicesc culoarea ochilor si din cauza ca, bineinteles, nu prea indraznesc sa o privesc in ochi. Stau cuminte la locul meu, la masa de langa stalp, si caut sa o privesc cat mai discret, cat mai tangential, mai cu coada ochiului, pe apetisanta blonda.
Cu toate astea sunt greu de evitat totusi momentele cand ne intersectam inevitabil privirile. Stie cu siguranta ca o privesc, n-avea cum sa nu remarce ca sunt acolo in fiecare zi, la aceeasi ora. Ma jeneaza un pic situatia asta, mi-e penibila postura de voyeur-ist, dar ma si amuza totodata. Imi ascund din ce in ce mai greu un zambet in momentele cand dam cu ochii unul de celalalt. E evident ca se intimideaza, si se remarca lucrul asta din felul in care dintr-o data devine foarte autoritara cu copiii. Este oricum depasita mai tot timpul de frenezia hoardei de mici monstruleti care alearga, tipa, plang si rad zgomotos. N-ai prea zice c-ar fi locul ei acolo, nu prea reuseste sa-i tina-n frau. Ma amuza si mai mult sa o vad ca dintr-o data, cand se simte privita si admirata, se-nroseste usor, se “imbatoseaza” dintr-o data, ridica ferm nasul pe sus, voit autoritar, si incepe sa dea iama prin micuti. E probabil un pic lipsit de fair-play din partea mea sa stau pe margine si sa o agresez vizual in felul asta, dar martor imi sunt mie insumi ca incerc sa fiu cat mai discret, si caut sa evit a o pune in situatii stanjenitoare.
Niciodata nu-ndraznesc sa privesc agresiv, provocator, nici o femeie care-mi atrage atentia, si slava Domnului se-ntampla de-atatea ori lucrul asta. Mi s-ar parea o evidenta badaranie si nu m-as simti eu confortabil cu mine insumi sa ma stiu procedand astfel. A privi insa cu discretie, cu rezervata admiratie, a privi “in soapta” o femeie mi se pare a fi un exercitiu de estetica plin de rafinament si de bun simt artistic. Mi se pare un mic mestesug, o mica arta daca n-o fi prea mult spus. Un exercitiu de comunicare subtil, elegant incheiat eventual cu doua zambete de bun simt, din care, daca ambii protagonisti inteleg sa consimta discret, se poate naste pentru cateva clipe macar un crampei de viata mai frumoasa, mai luminoasa, efemer si evanescent ca tot ceea ce e frumos in lume. De aceea ma bantuie un zambet senin pe care incerc totusi sa mi-l retin, oarecum vinovat de fiecare data cand accidental intalnesc privirea Angelei. Si continui sa ma bucur discret de incantatoarea ei prezenta.

Angie (III)

Angie are cei mai frumosi sani pe care i-am vazut in ultima vreme, si greutatea lor matasoasa, tremurul lor neastamparat de decolteul niciodata suficient, perfecta lor rotunjime cu curbe sanatoase, maternale sunt naucitoare! Totdeauna sanii sunt primul aspect din categoria celor erotice dupa care obisnuiesc sa “evaluez” o femeie. Mereu ma banuiesc de oarece imbarligaturi subconstiente, legate de cvasi-permanenta dependenta a barbatului de imago-ul mamei si de adanc saditul din protocopilarie sentiment de liniste si fericire atasat motivului sanului maternal! Elucubratii psihanalitice, naiba o sti?!…
Asa dac-ar fi sa judec, ar trebui sa ma-ncerce o jena si mai puternica gandindu-ma ca de fapt primul aspect care-mi trezeste interesul in mod placut sau dimpotriva la o femeie, din categoria mai degraba non-erotice insa, ar fi… mainile! Degetele, in speta! Pai dupa Freud asta e clar un substitut de… masturbare! Opa!… Pai si cum facem, pentru ca Angie are si maini superbe, fireste! Are degete ingrijite, puternice si frumos proportionate, cu unghii discret rotunjite si lacuite exact asa cum imi place mie. Nicidecum degete prelung-astenice de silfida, care sa-mi dea fiori numai gandindu-ma la prelunga si languroasa lor mangaiere, ci degete frumoase, albe, curate, rotunde si puternice de-a caror liniste senina ma umple doar gandul ca mi-as putea aseza cuminte si-mpacat capul in causul lor matasos.
Angie mai are si-o talie minunata, lina si frumos modelata, solduri inalte si puternice, picioare lungi, rotunde, energic cabrate, curate si fine ca niste coloane de marmura alb-rozalie. Acum, ca tot a venit vara cu toate aferentele nevinovate bucurii pervers-vizuale ale barbatilor cu un minim de spirit de observatie si o acuitate vizuala macar medie, prin rochitele scurte si usoare care imbraca in cea mai mare parte trupul marmorean al Angelei se profileaza in curbe perfect alcatuite fesele sanatoase, obraznice si un moft de bikini pierdut pe undeva printre rotunjimile acestei geografii naucitoare! Dumnezeule, un strop de imaginatie sa ai!

Angie (II)

Acuma… Angie e un fel de transcriere fonetica ce mi-a venit mie in minte imediat ce am inceput sa remarc apelativul pe care copilasii il folosesc la adresa domnisoarei educatoare. N-aveam cum sa-l ortografiez… Engi, ca asa suna de fapt! L-am “englezificat” eu repede, numele domnisoarei educatoare o fi probabil Angela, sau stiu si eu, poate chiar Angelica! Desi parca tot Angela i s-ar potrivi mai bine. Si cred ca i s-ar potrivi chiar foarte bine! Angelica, românizat, rostit cu accentul pe a treia silaba are o nota usor frivola, superficiala, minora. Rostit altfel, cu accentul pe silaba a doua, suna pretentios, artificial, prea “glamour”. Angela insa suna in proportii corecte atat usor superficial, lipsit de consistenta, flusturatic pe de o parte cat si delicat, rafinat, rafaelic as putea plusa eu, pe de alta parte. Adica chiar asa cum imi pare a fi domnisoara educatoare!
De oricata pudoare as incerca sa dau aparente macar, n-am ce face, nu ma pot gandi la Angie decat la modul in primul rand… anatomic! Pentru ca Angie mi se pare absolut irezistibila din punctul asta de vedere! Mi s-a pus mie pata, stiu si eu ce sa zic?
Angela nu-mi pare deloc a fi, din punctul de vedere mai devreme precizat, un reper din cele indeobste acceptate de catre barbati. De catre barbatii “Bergenbier” in primul rand… Pentru ca nu e nicidecum genul de “papusa Barbie”, “Baywatch Girl” sau mai stiu eu ce alt astfel de sablon, din seria de geometrii carnale standardizate, forme fara fond, fara farmec personal, fara aroma, “junk-food”-uri erotice de care eu unul ma simt satistit peste masura, agresat de-a dreptul de urgia de tzate, funduri si toate celelalte elemente anatomice exhibate pe toate mediile din jur. Nimic din toate acestea! Angie este incintatoare tocmai pentru ca nu pare a se-ncadra in mai nici unul din modelele stupid matematizate ale market-ului de asa impusa frumusete feminina. Angie este mai degraba corpolenta, conformatie atletica asa cum se spune pe site-urile de “imprietenit”, dar nicidecum grasa. Va fi grasa in cativa ani probabil, daca nu va avea mare grija de ea. Acum insa este, iata ca nu pot evita o “suculenta” metafora banalizata prin exces de utilizare, este deci asemeni unui fruct bine copt. Angie are o carnatie incantatoare, o piele alb-rozalie. O senzatie de materialitate de fructa coapta, parguita bine, de piele catifelata de piersica moale si bine legata razbat pana la mine peste cele cateva randuri de mese ce ne despart. Angie este superb proportionata si poate de aceea cele cateva kilograme oarecum in plus care cu siguranta o dispera, sunt atat de la locul lor asezate.

Angie (I)

Oameni pasageri prin viata mea. Oameni care, la prima vedere cel putin, n-as putea spune ca fac parte din ea, desi sunt acolo, din loc in loc, din cand in cand. O mobileaza, o decoreaza, o coloreaza, de multe ori mai frumos, mai semnificativ chiar decat unii dintre cei carora indeobste le admit statutul de mai mult sau mai putin intimi ai vietii mele. Imagini tranzitorii, fulgurante, chipuri, siluete, in spatele carora se afla firesc destine, povesti de viata, la fel de unice si irepetabile ca istoria oricarui muritor. Sau traitor… Povesti de viata ce-mi vor ramane inevitabil straine. Povesti de viata pe care nestiindu-le mi-ar placea sa le pot inventa. Oameni care pentru scurt timp imi traversaza viata, si pe care in cea ma mare parte îi voi uita, din nefericire, intr-un timp mai scurt decat trecerea lor grabita prin propria-mi viata. Oameni care-mi traverseaza viata si pentru care, la randul meu, sunt poate doar o figura la fel de pasagera, o istorie de viata la fel de inevitabil straina. Ceea ce, la urma urmei, chiar asta sunt…
Cu Angie ma intalnesc in fiecare zi la pranz. La cantina studenteasca de care m-am lipit si eu de ceva vreme, mai mult sau mai putin fraudulos, si la care reusesc in mod discret si eficient sa “rezolv” problema zilnica a mesei de pranz de peste saptamana.
Angie este domnisoara educatoare care vine in fiecare zi cu copiii la masa cam la aceeasi ora la care ies si eu in pauza de pranz. O fi vorba de cine stie ce contract dintre cantina si gradinita particulara respectiva, o gradinita de limba germana, din cate mi-am dat seama dupa microbuzul cu care am observat ca vin copiii. Angie îi coboara pe toti din masina si-i conduce apoi zor-nevoie in sala de mese, in coltul care le este in fiecare zi rezervat. La-nceput se-ntampla sa fie chiar zona din sala imensa unde ma refugiam si eu cu tava, conform unor vechi reflexe din perioada de studentie, redesteptate acum in mod disciplinat, anume mai mereu cam in aceeasi zona laturalnica unde sa ma simt mai “in siguranta”.
La-nceput doar se-ntampla sa fie asa, dupa o vreme insa am inceput sa caut acea zona. Ca sa pot fi aproape de Angie! Am coltul meu de masa, langa stalp, pe care se si-ntampla sa-l gasesc mai tot timpul liber, acolo ma asez cu fata la sectorul copiilor, si mancand o privesc discret pe Angie.

Abstract

Draga Alex, cum iti spuneam, am citit pana acum insemnarile postate de tine pe blog-ul personal. Nu cred ca e cazul sa ma pronunt eu in vreun fel asupra lor, si probabil nici nu astepti asa ceva. Macar o singura mare calitate mi-as putea totusi permite, ma gandesc eu, sa le recunosc. Faptul ca exista! Faptul ca ai ales calea aceasta, a scrisului, pentru a te pune in acord cu tine insuti. Mie mi se pare a fi pentru un om matur, echilibrat, si cu o anumita adincime sufleteasca, calea cea mai potrivita pentru a-si face “ordine” in sine insusi. Mi se pare cea mai potrivita autoterapie, cea mai buna si mai eficienta modalitate de a-ti optimiza viata interioara. Bineinteles ca trebuie si o anumita usurinta pentru modalitatea aceasta de exprimare, calitate pe care o au probabil ca la “decimare”-a romanilor “unul din zece” sau poate chiar mai putini, si care ma bucur sa vad ca tie nu-ti lipseste. Ma bucura de fiecare data cand descopar si pe altcineva scriind, lucrul asta incurajandu-ma si pe mine sa continui la randul meu aceste personale exercitii de terapie prin scris. E-adevarat ca eu am considerat potrivit sa fiu mai discret, n-am facut acest lucru public, dar cunosc foarte bine nevoia de a fi totusi citit de altcineva. Personal m-am limitat la 2 sau 3 interlocutori curenti dintre care de vreo doi s-a ales intre timp prafu’… “c-asa e-n tenis”! Dar asta mai putin conteaza. Mult mai important este, cred eu, sa ai (respectiv sa am…) mereu disponibilitatea aceasta de-a comunica fiecare cu sine insusi, prin scris.
Si ca sa fiu cat mai fair-play, si poate si un pic in ton cu ultimile tale insemnari de pe blog, iti trimit si eu, “in private”, o mica mostra din ce-mi mai bate mie campii mintea in ultimile zile!