Doar în trecere…
În virtutea faptului că majoritatea accesărilor se direcţionează spre această pagină, m-am hotărât să scriu câte ceva despre mine. Nu am cum să evit şablonul şedinţelor de tipul “Alcoolicii anonimi”. Să vedem. Eu sunt Alex. Nu sunt dependent de alcool, aşa că nu ştiu care-i rolul meu în cadrul acestor destăinuiri. Dar, în fine…
Sunt căsătorit cu o femeie de excepţie, cu care am doi copii reuşiţi. Frumoşi şi deştepţi. Şi mai ales neastâmpăraţi. Pereche. Evident, sunt fudul. Băiatul a venit primul pe lume.
Anul acesta schimb prefixul. Probabil, ca orice bărbat normal, acest lucru mă sperie. Dar nu-i bai, trec eu şi peste asta.
Bugetar. Profu’ de instalaţii. Apropiat şi apreciat de studenţi. Pe cuvânt de pionier. Oricând studenţii imi stau chezăşie. Nu aveţi decât să-i intrebaţi. Fac ce fac, din pasiune. Pe bani puţini, evident. Ce mai contează, însă, când cei care-mi trec prin mână, după ani şi ani, mă caută pentru a-mi mulţumi ori pentru a-mi cere sfatul în diverse probleme ?
Sunt dificil ca om. Greu îmi intră careva sub piele. Iar eu nu simt nevoia să mă înconjor de falşi prieteni. În momentul în care, însă, cineva îmi cade cu tronc, merg cu el până în pânzele albe.
Sunt o fire libertină, receptiv la provocări şi mă chinuie problemele existenţiale. Cerebral prin definiţie şi mai uşor cu adrenalina, datorită unei comodităţi cultivate conţiincios pentru autoprotecţie.
De cele mai multe ori zic direct ce mă doare, de unde şi expresia “Ce-i în guşă, şi-n căpuşă”.
Mereu afişez o mască de duritate şi seriozitate, care pune pe fugă oaspeţii nedoriţi. Cine insistă, însă, poate avea surprize din cele mai plăcute. Sau dimpotrivă. Depinde numai de voi.
Îmi place să ascult. Nu-mi place să mă dezvălui benevol. Prefer să păstrez o umbră de mister. Consider că o prietenie adevărată se câştigă greu, cu multă sudoare. Cu cât ajungi mai greu la miez, cu atât mai savuros este fructul.
Şi da…ce scriu în acest jurnal este adevărat. Poate cu unele mici înflorituri artistice. Esenţa, însă, rămâne. Învăţaţi să citiţi printre rânduri şi, cine îşi doreşte cu ardoare, poate ajunge şi la adevăr.
Numai de bine tuturor cititorilor.
(februarie 2010)
Ireal. Fictiune, nu?
Defulare. Carcotas?
interesant. ai inspiratie.
Socialul romanesc este o Muza perena. Niciodata nu risti sa intri in pana de idei.
uhm. depinde de domeniul de interes. pe mine ma plictiseste teribil
Cu scuzele de rigoare…trec printr-o perioada aglomerata din punct de vedere profesional si am neglijat blog-ul.
Deinde din ce unghi privesti societatea romaneasca. Daca gasesti unghiul optim din care sa privesti, poti scrie romane intregi. Si zau daca ajungi sa te plictisesti
Visul oricarui terorist…
Intr-adevar sunteti cam greu de descifrat stimate domn…
Dar subscriu la cele de mai sus
Pacatele tineretii si acum ma macina, dar sper ca intr-o zi sa ma puteti ierta
cu stima…
In primul rand bine ai aparut si matale pe aici. Sau sa-ti zic “Piei, Satana?”…
Bucuros ca ma citesti. Si ca ma poti descifra mult mai bine decat in real-life. Doar esti baiat istet. Citeste printre randuri si te vei dumiri.
Cat de pacatele tineretii…ma lesi? Tembeli am fost amandoi asa ca lasa trecutul la locul lui.
Nu stiam ca ma incadrez la rangul de Satana, dar toate isi au un inceput…

Nu poate decat sa ma maguleasca calificativul dumneavoastra stimabile domn dat persoanei mele.
Am aflat tot de la dumneavoastra, daca tii minte, de acest blog si nu puteam rata ocazia, nu?
Oricum imi face placere intotdeauna sa citesc un rand, un text, o idee, un cuget venit de la o persoana inteligenta despre care am o parere foarte buna
Cu stima, al dumneavoastra satan
Era un compliment
Apropo, am lipsa de activitate pe “Friend’s Project”.
Pai si ce pot face pentru asta?
Sa alerg in jurul blocului, sa asist la cursurile dumneavoastra, sa te scot la o bere ????
Astept sugestii si lamuriri
Sa lasam…Nu te-ai prins. Eu zic ca drumul cel mai scurt si sigur spre o burta onorabila de familist este consumul regulat de bere. Vezi, deja ma gandesc la momentul cand vei face 40, asa ca incep sa te pregatesc. Din timp…